Tăceri. Iubiri.

Dacă ai dispărea subit într-o zi te-aș aștepta încrezătoare o veșnicie. Oricum ne vom reîntâlni, aici sau dincolo.

Atâtea scenarii de povești încropesc cu noi. De-ai ști ce evenimente trăim împreună! Dacă îndrăznești să mergi foarte departe, poate ghicești. Nu știu cum de gândul însuși nu se sperie și nu se ascunde de atâta insolență. Și chiar dacă nici unul din ele nu se va înfăptui de-adevăratelea, o să le permit să-mi inunde existența.

Iubirea mea târzie, timidă și retrasă. Te primesc așa cum ești, deși mă doare orice lipsă de curaj, îndoială. Ți-am dat vreun motiv să fii astfel? Locul ăla tainic păstrat pentru tine e impregnat de îndelungă așteptare și atâta liniște încât auzi cum petalele se risipesc de tristețea privirilor nepăsătoare. Și în ciuda agitației din jur, rămâne nebântuit, încât începe să se clasicizeze. Asemenea oricărui lucru clasic e prețuit, dar păstrat undeva ascuns. Nu suprinde pe nimeni, nu oferă nicio noutate, aproape uitat. Vine ziua în care e scos la lumină, privit admirativ, atins cu atenție și pus cu grijă în cel mai inaccesibil loc pentru un timp nemăsurat.

Și e prea timpuriu de trăit din amintiri! Deși clipele minunate nu pot fi oprite și dispar asemenea a tot ce e sublim în univers: precum un ultim dans autumnal al frunzelor, precum o cădere princiară de nea, precum fantasticul zbor al florilor de cireș, precum o zi de vară din copilărie.

 Și nu pot decât să trăiesc și să fiu cea care sunt, nimic mai mult. Învăț să trăiesc fiecare moment ca unicul și cu sentimentul că ar fi ultimul și brusc capătă o valoare incomensurabilă și e atâta viață că nu mai încape.

Sunt momente în care vreau să tac. Prelung. Ceea ce trăiesc e prea mult pentru a fi cuprins în cuvinte. Într-o zi o să-mi fac timp. Acum las liniștea să vorbească.

* Un articol trimis de  Anișoara Melnic, anisoaramelnic.blogspot.com

Foto fr si main: By manop /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 20 Noiembrie 2019 @ 02:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo