Portret de invingatoare: Si cand nu mai poti, tu tot mai poti putin!

Ganditi-va la ea. Eu, de cate ori simt ca nu mai pot, ma gandesc la EA; la acel copil de doi ani, ramas fara mama, care a devenit in scurt timp un fel de mama pentru alti cinci frati; la acele manute, care spalau, curatau, gateau, la varsta la care alti copii bateau din picior sa li se aduca din camera vecina, papusa cu codite mov, nu pe cea cu codite verzi si ripostau la vederea farfuriei cu piure in loc de cea cu cartofi prajiti; la acele picioruse, care se cocotau pe un lighean intors cu gura in jos, pentru a ajunge la plita si carora de cele mai multe ori le lipseau incaltarile; la noptile in care acea fetita adormea in lacrimi si la zilele in care si-ar fi dorit ca mama ei s-o stranga la piept. Ma gandesc apoi la adolescenta ambitioasa care a devenit si mai apoi la femeia matura, transformata intr-o doamna, un adevarat izvor de bunatate si caldura revarsate asupra semenilor sai.

Va ganditi poate, ca odata cu trecerea timpului trec si problemele. Ei bine- nu! Nu si pentru ea. Despartirile de oamenii dragi au continuat in cazul ei, probleme grave de sanatate au aparut si multe alte greutati. Dar ea s-a luat la tranta cu ele si le-a invins. Numai ea stie cum s-a adunat de jos, cate tipete de durere si-a infranat, cator lacrimi amare le-a oprit cursul si cate cicatrici a adunat pe suflet. Dar a putut si inca poate. Omul cel mai drag mie, un exemplu de marinimie, putere si curaj...portret de invingatoare. Ea este cea care ma motiveaza, care imi demosnstreaza zi de zi ca "atunci cand nu mai poti, mai poti putin".

Toate putem! Trebuie sa o credem si sa ne insusim ideea ca suntem niste "Invingatoare", cu "I", mare, de tipar!

* Un articol de Diana Stroe

Foto fr si main: By Josu Ozkaritz /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 13 Ianuarie 2020 @ 07:01

• 
• 

Mai multe despre Garbo