Ultima despartire de prima iubire

Nu esti tu acela. Nu esti tu cel care merita dragostea si lacrimile mele, desi atunci ti le-am incredintat neconditionat. Asta ma nemultumeste. Dar nu esti tu de vina. M-am rugat atat de mult sa uit. Da, o sa razi, dar am sperat la un moment dat ca amintirea ta se va sterge complet din sufletul meu. Credeam ca doar asa voi inceta sa mai sufar. Ei bine, pana astazi, poate ca acela nu era decat un capriciu, o dorinta prosteasca a unui copil mult prea slab pentru a lupta de unul singur. Se pare, totusi, ca soarta mi-a intins o mana de ajutor si a facut in asa fel incat povestea noastra sa nu mai existe nici acolo in cer, si nici aici pe pamant.

Zambesc usor, absent, putin amar si indiferent. Crezi ca sunt doar o reduta de mult cucerita, care acum ti se va preda din nou. Gandul asta imi fura un zambet tainic si batjocoritor. Ma uit in departare, apoi la tine. La ochii tai, la buzele tale, la tine si imi aduc aminte...da, incep sa imi aduc aminte vag cat de indragosita eram atunci. Inca n-am uitat cat te-am rugat sa nu pleci, gandind ca doar tu esti jumatatea mea. Ce ciudata e viata , nu? Cat de rotunda si cat de dreapta e ea in privinta politelor neplatite... Imi atingi usor mana si ma intrebi daca te-am iertat. Si-atunci imi dau seama. Atunci realizez de ce sunt alaturi de tine si totusi absenta.

Ridic privirea si zambesc usor, natural ca si cum cuvintele mi se sincronizeaza perfect cu sentimentele si grimasele ce apar si dispar intre noi. Tu, prima mea dragoste, esti aici, in fata mea, privindu-ma asa cum as fi vrut sa o faci acum ceva vreme. Stiu ca la primul meu semn am putea redeveni perechea “perfecta” de odinioara. Ma uit in ochii tai si citesc asta. Gesturile si atingerile discrete, dar nici pe departe tulburatoare, imi spun ca in sfarsit vechea mea dorinta s-a implinit.

Pleoapele imi sunt uneori grele, alteori usoare, cand si cand vioaie, soptindu-mi incet ca ar trebui sa te privesc mai des, de vreme ce imi esti in sfarsit alaturi dupa atat de mult timp. Mi-amintesc ca eram un copil ce descoperea dragostea alaturi de tine. Inca mai simt mirosul ploilor si al parfumului de mai, gustul lacrimilor de toamna ce ne-au pecetluit falsa poveste de iubire ma izbeste cateodata in dimineti reci de septembrie.

In schimb, dragul meu, nu reusesc sa mi te aduc aminte pe tine. Nu mai stiu cum a fost prima data cand m-ai sarutat, nu reusesc sa mai simt fiorul primei nopti de dragoste si, din fericire, nu ma mai apasa nici durerea din suflet pe care am simtit-o privindu-te plecand pentru ultima oara.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo