Dincolo de iubire si uitare

Nu as fi crezut, atunci cand radeam si ne purtam ca doi copii mari si invingatori in fata lui Dumnezeu, nu as fi crezut ca tu ma vei parasi, ca nu iti voi mai auzi rasetul si sufletul imi va sangera de dorul lui. Pentru ca odata ma credeam invincibil si mult peste divinitate. Nu stiam ca doar noi doi eram asa, nu eu sau tu, ci doar amandoi, impreuna. I-am speriat, insa, prea mult pe zei. S-au infricosat la gandul ca legenda sufletelor pereche incepea sa reinvie, asa ca au pus simbrie necurata pe singura cale de salvare a tuturor sufletelor flamande si nelinistite in cautarea adevaratei iubiri.

Mi-a fost teama mult timp sa ridic ochii spre cer. I-am plecat la vazul altor povesti mult mai fade decat a noastra, bucurandu-ma in sine-mi ca prin mediocritate ele erau sortite victoriei.

Cu toate ca durerea uneori ma macina, pastrez intotdeauna masca barbatului rational ori de cate ori am nevoie de ea. Si o folosesc perfect, exact asa cum m-ai invatat. Totusi, nu se poate ca un semn, un cuvant, o umbra sau vreun nor ratacit prin privire-mi sa nu ma intoarca pentru o secunda la tine. Atunci, timpul parca sta in loc ascultandu-mi tristetea si iubirea mea ajunge acolo sus la ingeri.

Sa ma ierti, insa, ca nu pot zabovi prea mult. Durerea ce vine odata cu amintirea ta, e plina de un venin amar, inselator, mult prea puternic pentru un biet muritor ca mine.

Mi-amintesc cum spuneai mereu ca oamenii nu ar trebui sa sufere, sa planga, si nici chiar sa iubeasca. Spuneai asta pentru ca tu stiai ce avea sa se intample. Dintre noi doi, tu ai presimtit calvarul, pentru ca dintre noi doi, tu purtai scanteia divina.

Stii, mi-as fi dorit sa fi fost eu particica de Dumnezeu ce m-ar fi dus departe. Traind printre oameni, incep sa ma aseman prea mult cu ei. A trecut ceva timp si uneori cred ca incep sa uit. Privirile imi sunt tot mai fugare, grimasele tot mai putine si stiu ca intr-una din aceste zile te voi dezamagi. O sa cobor si eu la rangul lor de pieritori, ce nu accepta niciun tribut pentru ca o iubire mare, ca cea pe care noi am avut-o, sa nu fie pangarita.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo