IN ACEST ARTICOL:
Stiu ca o sa te tradez, iubito! Cu vorbe, prin gesturi, cu trupul, dar niciodata cu inima! Daca ai fi aici, ai vedea ca ochii mei nu privesc pe nimeni asa cum te mangaiau pe tine si nu dezmiarda niciun trup asa cum il atingeau pe al tau. Tu stii, insa, ca oricate frunze ar cadea si oricate trupuri feminine ar parea ca iubesc, singura si marea mea iubire vei fi tu.

Stiu ca o sa te tradez, iubito! Cu vorbe, prin gesturi, cu trupul, dar niciodata cu inima! Sper ca aripile tale mari si albe sa fie prea grele pentru a cobori langa mine in astfel de momente. Daca ai fi aici, ai vedea ca ochii mei nu privesc pe nimeni asa cum te mangaiau pe tine si nu dezmiarda niciun trup asa cum il sfinteau pe al tau.

Tu stii, insa, ca oricate frunze ar cadea si oricate trupuri feminine ar parea ca iubesc, singura si marea mea iubire vei fi tu.

Fata ta blanda si zambetul tau lin e incredintarea mea ca orice as face tu vei fi langa mine si ma vei ierta. Sa ma ierti si sa ma iubesti la fel cum o faceai odinioara. Sa ma veghezi si sa imi daruiesti tresariri in miez de noapte, asa cum ma alintai atunci. Eu te voi pastra in suflet ca pe o icoana neintinata. Si, undeva, in viitor, sau intr-o alta viata ne vom privi si vom sti ca puterea amandurora va invinge zeii potrivnici sau orice destin pregatit de vreo carte dumnezeiasca. Iti promit ca te voi astepta si stiu ca ma vei veghea pana in momentul in care noi doi vom fi din nou unul.

Afara se pornise o ploaie rece si fina ce de-abia se vedea in baltoacele deja rasarite pe trotuarul gaurit de vreme. Silueta barbatului trecea agale, de parca ar fi sfidat timpul. Corpul, insa, incepuse sa ii tremure pe sub haina gri si subtire. Deodata, un inger firav si luminos poposi alaturi de el, urmarindu-l supus. De cum se opri, ingerul isi deschise aripile mari si albe si il inveli, daruindu-i caldura demult pierduta. Desi se opri din tremurat, inima inca ii sangera. Asa ca femeia-inger ii lua usor mana intr-a ei, facandu-l sa se intoarca si sa o caute din nou cu privirea. Cum insa nu o putu gasi, isi cobori usor ochii, stiind ca de data asta avea sa se bucure doar de atingerea ei divina. Datoria lui era sa isi infraneze dorinta terestra de a o vedea. Pentru ca dragostea dintre ei era mai mare decat orice imbratisare pasionala sau decat orice poveste spusa in cuvinte. Era pur si simplu incuiata in camara destinului lor, scrisa undeva pe cea mai frumoasa stea a raiului. Iar ei, undeva, candva aveau sa gaseasca cheia pentru a o deschide din nou. UNDEVA, CANDVA...

Margot


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri