„Bună ziua! Cum vă simțiți azi?” Profesoara Anca Simion îi învață pe elevi ”starea de bine” și cum să învețe cu (de) drag

Anca Simion este unul dintre acei profesori efervescenți cu inima mare și drag de educație, aflată la rândul său într-un proces continuu de învățare și dezvoltare. Este în prezent formator SuperTeach, dar și cadru didactic pentru învățământul universitar și preuniversitar. A profesat mulți ani în învățământul primar și preșcolar și actualmente predă în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Este doctor în științe ale educației, profesor de pian, specialist în psihologia dezvoltării, marketing educațional și teoria educației.

Alături de doi prieteni, Anca a înființat în 2015 Asociația Educațională A.S unde, în calitate de formator, elaborează proiecte interesante menite să ajute cadrele didactice în dezvoltarea lor profesională. Spre exemplu, în atelierul „Starea de bine a elevilor la școală”, Anca a împărtășit, în diverse locații din țară, din cunoștințele sale aprofundate legate de muzică și dezvoltarea socio-emoțională a elevilor. Din 2019, este și Facilitator de mentalitate deschisă al Institutului Dezvoltării Personale. În felul pasionat în care vorbește despre procesul educației și eleviii săi (copii și adulți) se simte acea doză necesară de optimism menită să schimbe lucrurile, dar și deschiderea necesară pentru a le pune în mișcare.

Fiindcă avem nevoie de oameni frumoși, cu dăruire și înțelegere, care să inspire și să aducă un suflu inovator învățământului românesc actual, am stat de vorbă cu profesoara Anca Simion. Anca ne-a povestit cu deschidere și speranța în starea de bine a tuturor despre munca complexă și frumoasă pe care o presupune meseria de profesor în România prezentului.

Garbo.ro: Începem cu câțiva DE CE… De ce ați optat pentru meseria de dascăl? De ce aceasta trebuie făcută musai cu pasiune și dedicare? De ce au totuși copiii nevoie de școală și materiile predate în cadrul ei chiar dacă unora nu le vedem întotdeauna utilitatea practică?

Anca Simion (foto): Practic meseria de profesor pentru că îmi place să descopăr harul/menirea oamenilor și să le ofer încrederea necesară pentru a-l dezvolta astfel încât să fie fericiți și să ofere fericire.

Consider ca este una dintre meseriile care necesită oameni pasionați de ceea ce fac și care sunt dedicați realizării activităților, să fie altruiști, responsabili și disciplinați, să ofere toate instrumentele disponibile și necesare susținerii activității de la clasă.

Copiii/studenții au nevoie să se simtă în siguranță și își doresc susținerea din partea cadrului didactic, atât din punct de vedere cognitiv, cât și socio-emoțional. Echilibrul și armonia din sala de curs sunt esențiale pentru dezvoltarea și susținerea creativității studenților.

Școala reușește să îmbine utilitatea cu nevoile întâlnite oricând pe tot parcursul vieții academice și nu numai. Experiențele de predare/învățare/evaluare din anii de școală inițiate și coordonate de profesori inspiră în situații de nevoi. Utilitatea disciplinelor parcurse în anii de studii se dovedește atunci când apare o nevoie a individului. Curriculumul românesc este reformat (cel puțin până la clasa a IX-a) astfel încât toate disciplinele își dovedesc utilitatea pentru dezvoltarea cognitivă, dar și socio-emoțională, prin intermediul manierelor, tehnicilor și chiar a metodelor propuse de către specialiști spre a fi studiate. Pe parcursul vieții noastre se va releva importanța unei discipline care pentru momentul prezent poate fi văzută ca redundantă. Disciplinele dintr-un curriculum național actual sunt create în funcție de nevoile societății în care acesta urmează să fie aplicat și are la bază competențele secolului XXI.

La ce metode de predare apelați cel mai des? Care este cea mai potrivită sistemului de învățământ românesc de la ora actuală?

În orice moment de instruire, învățare sau evaluare metodele sunt ajustate în funcție de cerința sau nevoile elevilor/studenților. Folosesc o combinație de metode tradiționale și moderne bazate pe feedback și îndeplinirea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung în relația cu studenții. În lucrul cu elevii am practicat un mix de tehnici specifice pedagogiilor alternative (Waldorf, Montessori, Regio Emilia) și a pedagogiei pozitive. În acest sens am reușit să realizez cu elevii ateliere de handmade în jurul sărbătorilor de Crăciun de exemplu.

A fost o practică care ne-a unit ca și grup și le-a dat copiilor ocazia să socializeze într-un context diferit față de cel de școală. Orele treceau foarte repede și toți erau dornici să îmi arate ce au lucrat și erau absorbiți de munca care o realizau. Erau foarte bucuroși că reușesc să realizeze lucruri cu mâinile lor. Consider că în școlile românești se pretează implementarea unor tehnici/metode de predare cu caracter colaborativ ce implică toți actorii educaționale: elevii, cadrele didactice, părinții și comunitatea.

Care au fost provocările sau problemele cu care v-ați confruntat în timpul pandemiei când școala a fost online? Este sustenabilă această formă de învățământ pe termen lung?

Provocările din timpul pandemiei s-au resimțit în cadrul școlar în special în modul în care elevii nu au mai putut interacționa firesc între ei. Conexiunile sociale sănătoase ne ajută pe toți să avem un sentiment de bunăstare, iar copiii nu fac excepție de la acest lucru. A avea relații pozitive cu oameni precum membrii familiei, prietenii și colegii de școală scade anxietatea și crește stima de sine. A fi înconjurat de alți colegi pe care te poți baza are un impact puternic asupra sănătății în general.

Când elevii se simt deconectați de mediul lor sau de profesorul lor ajung să creadă mai puțin în abilitățile lor, memoria de lucru și atenția sunt afectate. Elevii își folosesc mai mult din energia cognitivă concentrându-se pe sursa stresului decât pe ceea ce învață. Sunt mai puțin capabili să asculte, să urmeze instrucțiunile și să se concentreze asupra învățării complexe. Rolul părinților și al profesorilor a fost unul greu de a face fiecare moment interesant și distractiv pentru copii, atât acasă cât și la clasă, care de o bună bucată de timp a fost online. Cel mai mult ne-a lipsit colaborarea onsite și conexiunea din timpul orelor de clasă.

Pentru a menține un context firesc și pentru acasă în perioada de online am creat pentru elevi un orar pentru „școala de acasă”, care cuprindea atât activitățile recreative, cât și activitățile pentru consolidarea învățării. A fost un instrument util pentru a rămâne conectați la un anumit orar și pentru a putea fi mai organizați atât în context școlar, cât și în activitățile de acasă. Cred că a fost un moment care va rămâne în memoria tuturor, un moment în care oamenii au avut nevoie să îți găsească resurse să fie pe linia de plutire, să se simtă parte din societate.

Reglementările cu privire la durata cursurilor în sistem online nu au reușit să susțină desfășurarea în condiții optime, mai ales în ceea ce privește motivația celor implicați. Crearea unui cadru optim de desfășurarea a procesului educațional a fost o provocare pentru cadrele didactice. În consecință această formă de realizare a procesului educațional pe termen lung nu este eficientă fără un set de reglementări aplicate la mai multe niveluri socio-profesionale.

Cum ajungeți însă la sufletul copiilor? Cum îi faceți să se deschidă astfel încât să le puteți preda ulterior ce v-ați propus?

Încerc să le aflu starea emoțională încă de la începutul fiecărei ore. Folosesc întrebări simple menite să destindă atmosfera, îi ascult, îi încurajez oferindu-le rolul principal în acea oră. Oportunitatea de a fi parteneri activi în desfășurarea actului didactic, menține stima de sine la un nivel de motivație pentru învățare indiferent de vârsta școlară a elevului. De asemenea, cred că o simplă întrebare adresată la începutul întâlnirii „Cum vă simțiți azi?” și imaginea senină a cadrului didactic creează o atmosferă firească pentru învățare. Totodată îmi place să fiu printre ei atunci când discutăm, iar locul de la catedra rămâne doar pe post de referință.

Deoarece elevii sunt obișnuiți cu persoana de la catedră care le facilitează lecția, este probabil să vorbească mult mai mult dacă ei sunt în față și tu ești în „locul lor” decât dacă rămâi în față și ei sunt pe scaunele lor atunci când își prezintă un proiect. E bine să fii pregătit pentru orice, pentru că multe se pot întâmpla la clasă, ai grijă ce pantofi îți pui în picioare pentru că e posibil să te trezești cu apa de la acuarele pe ei, dar totuși îți păstrezi calmul când se întâmplă.

E frumos să fii strălucitor la școală din cap până în picioare, dar cred mai mult în facilitarea prin intermediul propriului exemplu, astfel adopt o ținută comodă, accesibilă și accesorizez cu un zâmbet și un wow în păr (bentiță colorată) sau în piept (broșă). Copiii trebuie să te simtă aproape și accesibil, doar așa se vor deschide și ei. Trebuie să îi lași să te descopere ca și om, ca și persoană, astfel vor aplica și ei același mod de relaționare cu ceilalți: să fii sincer, darnic și vulnerabil.

Dar la sufletul și mintea tinerilor (știm că în prezent sunteți lector universitar în cadrul Academiei Naționale de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca)? Cum îi faceți să fie receptivi la ceea ce le predați și cum le mențineți viu interesul față de muzică?

Este ușor să comunici cu oricine, în special cu tinerii dacă ești conectat la prezent și poziționat la același nivel cu partenerii tăi de comunicare. Un podium nu are ce căuta într-o sală de curs, nici fizic, nici metaforic. Îmi place să fiu actuală și pentru aceasta mă dezvolt personal și profesional valorificând experiențele de viață și participând la cursuri de formare relevante. Fiind cadru didactic în cadrul departamentului pentru pregătirea personalului didactic predau discipline necesare formării psihopedagogice a viitorilor profesori de muzică și educație muzicală. Astfel am ocazia să creez contexte de formare a acestora pornind de la cerințele societății actuale și adaptate nevoilor studenților.

Întâlnirile au un caracter dinamic, susținut de prezentarea teoretică a conceptelor, dar și oferirea de exemple și situații reale ce pot fi întâlnite în sala de clasă. Încerc să îi provoc oferindu-le ocazia de a rezolva împreună situații problemă. Îmi place să adopt și în cazul studenților ceva din stilul din clasele primare, aici mă refer la resurse atractive care să le trezească interesul pentru orele de la modul, până la urmă și ei vor fi profesori în preuniversitar și trebuie să cunoască anumite elemente atractive și cum se realizează acestea. Când realizam seminarele în formă fizică la facultate foloseam primele 5 minute pentru destindere, așa numitele sesiuni de icebreaker. Era un moment de conectare la noi înșine și de eliberare. Evident că și la vârsta aceasta de student avem nevoie încă să ne cunoaștem emoțional și să ne dezvoltăm emoțional în context social.

Conectarea cu celălalt este relevantă pentru a continua cu activități de învățare concentrate. Facem echipe de lucru pentru a prezenta anumite proiecte în cadrul seminarelor, acest lucru fiind posibil atât onsite cât și online. Le ofer anumite cartonașe la orele de seminar și astfel încercăm să ne construim o lecție pentru elevii mai mici. Astfel luăm contactul cum e să oferi acele explicații ca cei mici să înțeleagă, cum e să fii luat prin surprindere de elevi și cum îți păstrezi calmul.

Să nu uităm însă de dezvoltarea personală care încerc să o inserez la fiecare oră de seminar și a funcționat în special la orele din online, unde fiecare minut contează și fiecare secundă trebuie calculată. Le creez provocări care au menirea să îi scoată din letargia și plictiseala statului în casă. Scenarii de tipul „un elev își uită partitura acasă? Ce faci?” sau „Elevul vrea să cânte la pian doar o singură piesă, dar părinții săi nu te plătesc ca el să știe doar o piesă. Cum abordăm problema?”. Prin intermediul acestor activități studenții reușesc să își construiască un portofoliu de resurse și situații ce le pot folosi astfel încât să fie pregătiți chiar dacă sunt la început de carieră didactică.

Ce efect are muzica asupra dezvoltării socio-emoționale a copiilor? Influențează și capacitatea de atenție sau memorare?

Când am început să studiez mai multe despre muzica și dezvoltarea socio-emoțională la copiii am fost plăcut surprinsă să găsesc studii de specialitate care au în centru această pasiune a cercetătorilor și educatorilor pentru muzică și învățare. Studiile au arătat că muzica produce mai multe efecte pozitive asupra corpului și creierului unui om. Muzica activează atât emisfera stânga, cât și pe cea dreaptă, în același timp, iar activarea ambelor emisfere poate maximiza învățarea și îmbunătăți memoria.

Muzica este și o modalitate de a procesa emoțiile. Oamenii apelează adesea la muzica care le place, deoarece îi ajută să facă față stresului de zi cu zi. În cazul copiilor muzica îi ajută să se conecteze atât la ei înșiși, cât și la cei din jurul lor. Le oferă ocazii de exprimare liberă, lucru esențial de la vârstele mici. Am început să realizez propriile mele studii cu elevii din școala mea, cât și din alte școli. Astfel primul meu studiu din 2013 a prezentat o scurtă cercetare, organizată ca un experiment variabil selectat, în care a fost investigată legătura dintre audiția muzicală pe de o parte și învățarea și actualizarea cunoștințelor pe de altă parte.

Datele obținute au fost în concordanță cu cele din literatura de specialitate, indicând o influență a căii cauzale între sunetul muzicii de fundal și eficacitatea mediului de învățare. Am continuat pe această linie a cercetării despre muzică, audiție muzicală și învățare în lucrări diverse și am descoperit mai multe din tainele muzicii, care poate fi aplicată la sala de clasă cu un basic de cunoștințe și resurse. În era în care avem calculatoare și imprimante la școală, un sistem audio parcă nu e așa de sofisticat. Tot în acest sens am construit și teza de doctorat care a avut în centru dezvoltarea socio-emoțională a elevilor din primar și folosirea audiție muzicale.

Audiția muzicală a arătat că poate fi introdusă cu succes având rol activ în cadrul orelor de Dezvoltare Personală, Educație Civică dar și Arte Vizuale și Abilități Practice. Cercetarea a relevat aspecte pozitive în ceea ce privește utilizarea săptămânală a audiţiei muzicale. Diversificarea mijloacelor folosite în actul didactic a condus la diversificarea tipurilor de muzică pe care şcolarii mici o audiază la şcoală sau în timpul liber. Activitățile de tip estetic din cadrul orelor de arte vizuale și educație muzicală reușesc să ofere elevilor oportunități de exprimare emoțională. Realizarea unor activități prin care elevii învață despre frumos și muzică arată beneficii atât pentru dezvoltarea morală, cât și cea cognitivă.

Care a fost cea mai mare satisfacție a dvs. în calitate de cadru didactic și formator? Care este rolul unui Facilitator de mentalitate deschisă, ce îi învață de fapt pe ceilalți?

Cel mai mult mă bucură când îi văd că ei se bucură de realizările lor. Când realizam diverse proiecte la clasă și le vedeam modul de colaborare și bucuria în ochi era pentru mine o oază de liniște în tumultul entuziasmului lor.

Rolul unui facilitator este să dirijeze înțelegerea unor concepte care contribuie la o comunicare eficientă. Acesta are menirea de a le oferi celorlalți ocazii de a se simți suficient de confortabili pentru a fi deschiși, transparenți și sinceri în cadrul grupului de învățare.

Care ar fi acele lucruri pe care le-ați îmbunătăți la sistemul românesc de învățământ al secolului XXI? Ce credeți că ar trebui schimbat pentru ca acesta să fie adaptat la nevoile reale ale elevilor și profesorilor vremurilor prezente? Cu ce probleme practice vă confruntați în viața de zi cu zi în calitate de profesor și formator?

Consecvență în aplicarea politicilor educaționale pentru a reuși să rămânem actuali. Dezvoltarea unei mentalități colective începând de la nivel micro, mezzo, apoi macro astfel încât elevii de azi să contribuie la starea de bine a societății, prin practicarea unor meserii în mod responsabil, alese asumat. Educația să fie realizată cu contribuții personale, nu doar materiale din partea fiecărui participant sau organism. Contextele educaționale create să reprezinte legături ce contribuie la formarea unui traseu sigur, ce asigură dezvoltare continuă, de durată, nu accidentală.

Provocările activității zilnice pot fi diverse deoarece sistemul educațional din România nu este conectat la toate componentele societății. Distorsionarea realității în ceea ce privește sistemul educațional sau atribuțiile cadrelor didactice este produsă voluntar sau involuntar conducând la false judecăți în detrimentul succesului social pe termen lung.

Ne puteți spune câteva cuvinte și despre proiectul „Starea de bine”? Cum se construiește și se cultivă starea de bine în rândul elevilor?

Reprezintă un atelier în cadrul căruia cadrul didactic este validat ca un practician cu o stare de bine în profesie și viața personală. Prin intermediul activităților cuprinse în conținutul atelierului acesta va contribui activ la construirea stării de bine a elevilor tăi la clasă. Proiectul a fost elaborat pentru a oferi cadrelor didactice instrumentele necesare pentru a putea crea starea de bine la clasă. E nevoie de empatie și răbdare din partea fiecăruia pentru a reuși în livrarea unui set de măsuri menite să ofere elevilor oaze de „stări de bine”. Instrumentele muzicale (xilofon, tobe, trianglu, castaniete, maracas) la îndemâna elevilor sunt o resursă eficientă prin care profesorul reușește să le ofere elevilor momente de destindere după o sesiune de învățare concentrată.

Cum își întreține un profesor propria stare de bine :) și de ce este atât de important ca aceasta să îl însoțească zilnic la școală?

Delimitarea dintre rolurile personale si profesionale este întotdeauna benefică și acest lucru se poate aplica în oricare altă circumstanță a fiecăruia. Există și investiții mici pe care fiecare ar trebuie să le realizeze precum un ceai de calitate, o cană preferată, lumânări parfumate, culori frumoase la clasă în orice colț. Mici pauze sau vacanțe în care să ne reconectăm cu noi înșine. Vorbesc aici chiar și de o excursie cu prietenii la munte sau într-un oraș istoric. Nu e nevoie neapărată de sume exorbitante investite, ceva care să ne deconecteze este de ajuns.

Fiindcă tocmai a început un an nou școlar, ce mesaj sau gânduri ați vrea să le transmiteți părinților?

Împreună cu cadrele didactice, părinții să fie parteneri activi în procesul educațional asigurând menținerea interesului copilului pentru școala, oferind copiilor necesarul optim de rechizite școlare, fără să intervină în practicile didactice,

De ce să credem cu toții în școală – părinți, elevi și profesori?

Cunoașterea schimbă lucrurile și creează noi oportunități permanent. Modul în care se produse învățarea are nevoie de o structură. Școala poate să fie un loc al cunoașterii permanente, al descoperirii și al bucuriei de a fi alături de alți oameni. Motto-ul meu este „Învățarea are loc în relație cu ceilalți”.

---

---