Poveste fericita din ziua de Craciun

Iubesc sarbatoarea Craciunului... mai mult decat cei care nu-i inteleg importanta religioasa sau spirituala, dar probabil mai putin decat toti aceia ce petrec pana in zori prin discoteci sau baruri, profitand de cele cateva zile libere. Totusi, ori de cate ori Craciunul se apropie incep sa am un sentiment ciudat, urmare a tuturor acelor ani in care nu am reusit sa ma bucur de cadourile, urarile sau sarutarile vreunui iubit in aceasta perioada.

Ei bine, nu gaseam si nu gasesc inca nimic rau in a fi singur de Craciun. Nu inteleg lamentarile, gandurile negre, lacrimile, ura neconditionata fata de toate ornamentele acestei sarbatori sau fata de toti aceia ce asteapta cu nerabdare in suflet Craciunul.

Asa sunt si simt eu, un om normal, fericit...dar singur. Din pacate nu toti ceilalti gandesc astfel, si mereu in prag de sarbatoare ma trezesc cu toti amicii de peste an dandu-mi sfaturi, trimitandu-mi articole glossy sau varsand pur si simplu “alaturi de mine” o lacrima de compasiune pe care nu am inteles-o si nici nu am cerut-o vreodata.

Tot acest asediu asupra mea s-a petrecut si intr-un Craciun trecut, in care ajunsesem sa ma simt condamnata la o singuratate crunta, sfidatoare si dureroasa doar pentru ca asa credeau ceilalti. Bucuria si indiferenta mea necontenita au reusit sa tina piept acestei avalanse de convingere un timp, dupa care m-au parasit una cate una, fara drept de apel.

M-am trezit intr-o dimineata, buimaca de somn sau de ganduri, cu o pofta nebuna de a sta in pat si de a nu face nimic. Pe langa asta, pe cand incercam sa ma ridic intr-o rana si sa inlatur ameteala inexplicabila, mi-am pipait pieptul si am gasit urme de sageti de tristete. Carevasazica reusisera: eu capitulasem in fata lor.

Cum spiritul meu de luptatoare nu imi dadea voie sa stau in pat, vizionand filme lacrimogene, un nou tel in viata m-a facut sa depasesc totusi acel moment destul de suspect in viata mea de single woman: eu aveam sa schimb lumea, lumea asta oarba care crede ca fericirea sarbatorilor isi poate gasi rostul doar in cuplu.

Asa ca am pornit pe strazi in cautarea acelui spirit de Craciun pierdut… pentru moment. Ciudat, beculetele multicolore nu mi s-au mai parut atat de incantatoare, iar masinile si oamenii ce frematau pe strazi pareau atrasi doar de cadourile ieftine si neinspirate, uitand sa priveasca in inima lor pentru a vedea daca intr-adevar Craciunul avea sa poposeasca si acolo.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo