Poveste fericita din ziua de Craciun

Am asteptat cuminte la coada din fata mea si cand in sfarsit am ajuns in dreptul casei de marcat, vanzatoarea mi-a spus cu o dezamagire disimulata ca ultima s-a dat chiar in fata mea. Am privit cu deznadejde si revolta in jur. Oare ei nu stiau ca eu am stat la coada aceea timp de 20 de ani, in vreme ce altii s-au asezat la rand doar de 5 minute?

Oricum nu mai conta. Nu mai aveam cadou de Craciun. M-am asezat pe o banca langa magazin, asezand cadourile deoparte si incercand sa imi revin din disperare. Cineva m-a batut insa pe umar. M-am intors cu frica, pregatindu-ma pentru un alt cadou surpriza de Craciun. Din spate imi zambea insa, Mihnea, baietelul blond si stirb de la C12.

“Asta e pentru tine. Mosul crede ca totusi meriti si tu ceva” si imi intinse fericit si mandru casa lui de turta dulce. Nu am reusit decat sa bagui un multumesc plin de emotie , strangand la piept casuta mea din turta dulce. Cu grija pentru a nu o strivi. Minunea mea se infaptuise.

Din acel Craciun trecut, am inteles ca doar tu iti poti face cadou bucuria sarbatorilor de iarna si ca nimeni nu ar putea schimba asta vreodata.

Casa mea din turta dulce sta si acum rezemata de glastra cu flori din sufragerie, mandra, frumoasa,si asteptandu-l pe Mos Craciun. Are, insa, un singur defect: ii lipseste hornul mic si rosu, asa ca nu stiu daca anul acesta Mosul va mai gasi drumul spre dorintele inimii mele.

Un articol de Marina Rasnoveanu

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo