Ce mai contează cine, ce ți-a zis, dacă la sfârșitul zilei copilul adoarme la tine în brațe?

Cine a zis că e ușor să fii mamă, probabil...nu este încă mamă.

Cine a zis că e floare la ureche să lucrezi și să fii mamă, probabil...nu este niciuna dintre cele două.

Viața de mamă este plină de provocări, iar de cele mai multe ori este nevoie de o minte odihnită și de principii sănătoase pentru a nu împroșca cu frustrări un suflet nevinovat.

Mamă Zen în secolul vitezei? Neah, nu prea cred. Mamă care le face pe toate, deși are doar două mâini și aceleași 24 de ore la dispoziție? În niciun caz!

Lucrurile nu vor ieși perfect, asta e drept. Poate nici acasă, nici la serviciu. Echilibrul e cheia. Alternând cu responsabilitățile sigur vei găsi luminița de la capătul tunelului.

E sigur acolo, undeva, te pândește bine de după colț. Iar dacă acea luminiță se arată a fi una prea stridentă sau dimpotrivă, prea anostă, nu dispera! Timpul le va rezolva pe toate!

Poate că uneori îți vine să le spui celor din jurul tău: „Hei! Stai puțin! Tu știi că de două săptămâni stau trează noaptea din cauza alergiei copilului?”, „Tu știi că în timp ce savurezi o mâncare caldă la prânz, eu alerg să fiu în două locuri în același timp?!”. Totuși îți dai seama că mamele pot fi cu greu înțelese într-o lume atât de agitată, așa că îți înghiți cuvintele și îți vezi mai departe de treabă.

Femeie modernă, mamă dedicată, angajat model, cetățean politicos, parteneră provocatoare și pusă de fapte mari...toate astea într-o singură persoană?! Toate în doar 24 de ore?! Cine are o rețetă magică, mâna sus, vă rog!

Eu nu am descoperit niciun praf magic și mi-am dat seama că orice aș face nu mă pot clona pentru a face mai multe lucruri PERFECT deodată. Însă, acceptarea poate fi o soluție care se îndreaptă către perfecțiunea mult visată de către mame.

Accept că simt ceea ce simt, accept că trebuie să fiu și stâlpul de sprijin al copilului (și chiar servețel pentru momentele în care tantrumurile pun stăpânire pe ceea ce cu două secunde înainte părea a fi cel mai adorabil omuleț din oraș), accept că trebuie să am totuși niște bani (pentru a-mi permite ședințele la terapie după tantrumuri, bineînțeles), accept că nimeni nu e perfect și că nimeni nu va încerca să fie până când nu va deveni mamă.

Așadar, la sfârșitul zilei, întrebarea care îmi vine în minte este „Ce mai contează cine, ce și-a zis, dacă al tău copil adoarme în brațele tale?”

Reprezinți un Univers întreg pentru cineva, iar Universul nu trebuie să fie perfect, ci doar real.

Maria Crisan

Ultima actualizare: 28 Ianuarie 2022 @ 12:01

Mai multe despre Maria