IN ACEST ARTICOL:

Editura Publisol readuce in atentia cititorilor contemporani scriitori romani din secolul 20, lansand colectia Biblioteca Secolului 20.

comunicat de presa

Colectia a debutat in decembrie 2021 cu cartea Sofiei Nadejde (romanul Patimi) , a continuat in ianuarie 2022, cu romanele Robia banului, de Sofia Nadejde, Am ucis pe Dumnezeu, de Carol Ardeleanu, iar in luna februarie cu romanul Ion Santu, scris de Ion Marin Sadoveanu.

***

Sofia Nadejde (n. 14 septembrie 1856, Botosani – d. 11 iunie 1946, Bucuresti) a fost o publicista, prozatoare si autoare dramatica romana. in 1874, s-a casatorit cu Ioan Nadejde (1854 – 1928), cu care a avut sase copii. Alaturi de sotul sau a desfasurat o intensa activitate publicistica de orientare marxista, aparand drepturile femeilor, ale muncitorilor si ale celor defavorizati, intr-o perioada de radicale schimbari politice si sociale la nivelul intregii lumi. Sofia Nadejde a fost prima femeie care a condus o revista literara, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic si autoarea primului roman feminist din istoria literaturii romane. Opera sa literara si publicistica a fost redescoperita recent de cercetatorii si scriitorii mai tineri, care au inceput sa-i studieze scrierile si sa se ocupe de reeditarea acestora. Incepand din 2018, in fiecare an se decerneaza Premiile „Sofia Nadejde” pentru literatura scrisa de femei. Printre scrierile sale se numara: Chestiunea femeilor, Femeia romana, I, nr. 11 (1879); O iubire la tara, drama (1881); Din chinurile vietii, nuvele (1895); Patimi, roman (1903); Robia banului, roman (1906); Parinti si copii, roman (1907).

Romanul Patimi ne spune povestea trecerii – individuale, dar si colective – dintr-o lume in alta, a tranzitiei de la o epoca dominata de mica aristocratie rurala spre una a functionarimii burgheze si a capitalismului. Sofia Nadejde construieste un spatiu de granita in care nu se lupta doar doua feluri de oranduiri sociale, ci si doua tipuri de morala. Desi, pana la urma, se va impune morala pragmatica si cinica a inavutirii de tip capitalist, vocea nostalgica a naratorului (si, poate, a autoarei insasi) deplange – cumva paradoxal pentru o scriitoare socialista – vechea lume a aristocratiei si reperele oferite de aceasta. Drama sociala e dezvoltata pornind de la o intriga de moravuri: Matilda, sotia boierului Mustea, are o relatie extraconjugala. Motivul, ne lasa sa intelegem autoarea, e monotonia crunta a vietii de la tara. Femeia renunta la familie de dragul aventurii, fugind la oras cu amantul si cu banii furati de la sot.

„Nadejde dizolva imaginea femeii adulterine, devenita stereotip in proza romaneasca, prin constructia impresionanta a personajelor. Matilda este primul personaj feminin din literatura din Regat descris printr-un proces complex, urmarit de la inceput si pana la sfarsit in toate starile posibile: dragoste materna si renuntare, plictis conjugal, gelozie, independenta etc.

Despre romanul Patimi, criticul literar Stefan Baghiu scrie: „Nadejde dizolva imaginea femeii adulterine, devenita stereotip in proza romaneasca, prin constructia impresionanta a personajelor. Matilda este primul personaj feminin din literatura din Regat descris printr-un proces complex, urmarit de la inceput si pana la sfarsit in toate starile posibile: dragoste materna si renuntare, plictis conjugal, gelozie, independenta etc.”

Actiunea romanului Robia banului se desfasoara in a doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fiul unui imigrant sarac, hotaraste ca singurul scop al vietii lui este sa ajunga bogat si respectat. Timp de zeci de ani, acesta isi urmareste cu incapatanare telul, fara sa tina seama de dramele ce se petrec in jur. Devenit unul dintre cei mai importanti bancheri ai Romaniei, descopera insa ca bogatia nu o poate tine aproape pe singura persoana pe care a iubit-o vreodata.

***

Carol Ardeleanu s-a nascut in 16 martie 1883, la Bucuresti. In tinerete, a trait printre muncitorii mahalalei bucurestene, fapt ce si-a pus amprenta asupra formarii si, ulterior, a creatiei sale. Pana in 1913, a avut o activitate publicistica intensa in revista „Luceafarul”. A publicat poezie si proza scurta in periodicele literare ale vremii. Primul sau roman, Diplomatul, tabacarii si actrita (1926) a fost distins cu Premiul Societaţii Scriitorilor Romani. Inspirat din viata periferiei bucurestene, romanul este considerat un act de curaj scriitoricesc al momentului. Au urmat Am ucis pe Dumnezeu (1929), Casa cu fete (1931), Viermii pamantului (1933), Pescarii (1934) si altele. Carol Ardeleanu este poate singurul realist al perioadei interbelice care si-a indreptat atentia asupra categoriilor sociale dezavantajate: muncitori zilieri, prostituate, vagabonzi. A murit in 23 noiembrie 1949, la Bucuresti.

Cu un titlu iconoclast, romanul Am ucis pe Dumnezeu trateaza drama metafizica a unui pictor bucurestean, framantat de problematica existentei lui Dumnezeu. Adrian Vornicu, fiu de preot si fost seminarist, pune la indoiala existenta lui Dumnezeu. Pictor fiind, se considera un soi de demiurg, ridicandu-si creatia artistica la nivelul celei divine. Adela, iubita si modelul protagonistului, de care acesta a hotarat sa se desparta, isi ia viata. Este momentul cand intra in scena Demian, un alter ego demonic, menit sa rascoleasca necredinta. Pictorul continua sa caute raspunsuri la dilemele sale mistice, stand de vorba cu detinuti din inchisoarea Doftana. Episoadele succesive de „iluminare“ sunt privite de cei din jurul sau drept rataciri ale unei minti pe cale de a innebuni. Intamplarile se succed halucinant, intr-o realitate ce devine grotesc-absurda, impingandu-l pe Adrian Vornicu catre un gest final, eliberator. Intr-o nota complet distincta fata de creatia social-realista a lui Carol Ardeleanu, Am ucis pe Dumnezeu este un roman al constiintei, in buna traditie dostoievskiana.

***

Ion Marin Sadoveanu a fost un scriitor si dramaturg roman, nascut la 15 iunie, 1893, la Bucuresti. A facut studii de filosofie la Bucuresti si Paris. Dupa Primul Razboi Mondial, devine sef de cabinet la Ministerul de Interne, aflandu-se apoi la Paris pana in 1920. Din 1926 lucreaza ca inspector al teatrelor, apoi inspector general, iar din 1933 devine director general al teatrelor si operelor. Destituit, devine redactor la „Timpul” (1941-1942), si dramaturg al Teatrului National pana in 1944. In 1950, a fost redactor la „Universul”, iar din 1956, director al Teatrului National. In 1958, a devenit membru al Comisiei Nationale UNESCO. Debutul in volum se produce in 1926 cu Drama si teatru. Dupa cateva incercari in genul dramatic: Metamorfoze (drama in versuri, 1927), Anno domini (1927) si Molima (1930), scriitorul a abordat romanul. Sfarsit de veac in Bucuresti (1944) continua, in formula balzaciana, cronica arivismului burghez, inceputa de Nicolae Filimon si reconstituie, cu precizie si culoare, ultimele decenii al secolului al XIX-lea. Romanul exceleaza mai ales prin prezenta lui Iancu Urmatecu, personaj de o deosebita complexitate, in care inteligenta si sentimentalismul, cinismul si lipsa de scrupule coexista verosimil. Ion Santu (1957) intregeste fresca sociala cu primii ani ai secolului al XX-lea. Taurul marii (1962) evoca viata din vechiul oras dobrogean Histria.

Romanul Ion Santu este o fresca sociala a inceputului secolului XX, din epoca realismului socialist, construita in jurul formarii intelectuale si morale a personajului principal, care ofera de altfel numele volumului, un tanar cu preocupari literare si politice, care calatoreste in tara si in strainatate, luand contact cu ideologiile si teoriile filosofice si politice ale epocii, cu inechitatile sociale, intr-o perioada tumultuoasa in Europa si Romania (Primul Razboi Mondial, Rascoala taraneasca din 1907). Actiunea din bildungsromanul Ion Santu se intinde de-a lungul a doua decenii, conturand parcursul tanarului de la a fi nepotul rasfatat al unui mosier parvenit, la educatia stricta primita de la guvernanta sa, la contactul cu diversi activisti sociali. In formarea sa au un impact esential literatura, presa acelor timpuri si interactiunile sale directe cu intelectuali de diferite orientari politice, conturand tranzitia catre o noua generatie ale carei valori erau transformate radical fata de cele ale inaintasilor sai. Romanul inceput in 1944 contine numeroase implicatii autobiografice, atent mascate prin obiectivitatea epicului traditional. Naratiunea urmareste destinul lui Ion Santu, tentativele de evadare ale acestuia dintr-o lume anacronica – lumea lui Iancu Urmatecu – in care sensul lucrurilor il dau evenimente cum sunt: Rascoala din 1907, inceputul Primului Razboi Mondial.

Cartea va aparea la Editura Publisol in februarie 2022.

Cartile din colectia Biblioteca secolului 20 sunt disponibile pe publisol.ro, in librarii si magazine si librarii on-line (emag.ro, libris.ro, librex.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, bookzone.ro, bookcity.ro etc).

Editura Publisol: CASA SCRIITORILOR ROMANI!


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri