Tradiţiile autentice care îţi aduc primăvara în suflet

Dragobetele - dragostea

Pe 24 februarie, potrivit tradiţiilor românești se celebrează Dragobetele, prima sărbătoare din ciclul de primăvară, care se încheie cu mucenicii. Mitologia autohtonă spune că Dragobetele, fiul Babei Dochia, este o divinitate asemănătoare lui Eros din mitologia greacă şi lui Cupidon, din cea romană. Folclorul îl înfățișează pe Dragobete ca pe un tânăr chipeş, dornic de iubire, dar şi binevoitor. El este cel care, la început de primăvară, oficiază nunţile animalelor şi păsărilor. Din aceste credinţe, a evoluat ideea că Dragobetele este apărătorul tuturor tinerilor îndrăgostiţi. În această zi, care, în unele zone, marchează şi începutul lucrărilor agricole de primăvară, băieţii gata de însurătoare mergeau în pădure şi culegeau flori de sezon pentru fetele pe care le îndrăgeau. La întoarcerea în sat, obiceiul era ca băieţii să alerge fetele, care se lăsau prinse, şi ritualul se încheia cu un sărut, de unde şi zicala Dragobetele sărută fetele! Cei care respectau această tradiţie erau protejaţi de boli şi se bucurau de noroc tot anul.

Mărţişorul - speranţa

În urma prezentării unui dosar multinațional coordonat de România și elaborat împreună cu Republica Moldova, Macedonia de Nord și Republica Bulgaria, tradiţia mărţişorului a fost înscrisă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, în 2017. Această tradiţie, care datează din timpuri străvechi, este înconjurată de mituri şi legende care diferă în funcţie de zona geografică, dar care poartă acelaşi mesaj: reînnoirea timpului, renașterea naturii şi speranţa. Chiar dacă nu se ştie exact când a apărut, etnologii sunt de părere că sărbătoarea mărţişorului îşi are originile în zona dintre regiunile istorice Maramureş şi Bucovina de Nord, până la graniţa dintre Bulgaria şi Grecia. Printre cele mai vechi dovezi istorice legate de tradiţia mărţişorului se numără câteva coliere de care erau agăţate mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei, în judeţul Mehedinţi, şi care datează de acum opt mii de ani. Cele două fire, alb şi roşu, împletite, evocă lupta dintre iarnă şi primăvară, dar, într-un sens mai amplu, şi cea dintre întuneric şi lumină, dintre bine şi rău. Amuleta protectoare, legată de aceste fire, este un simbol al speranţei că, indiferent de circumstanţe, în dualitatea care caracterizează însăşi esenţa vieţii, binele, adevărul şi lumina vor ieşi întotdeauna învingătoare.

Mucenicii - credinţa

Ciclul sărbătorilor de început de primăvară se încheie pe 9 martie, zi în care calendarul ortodox îi comemorează pe cei 40 de mucenici din Sevastia. Această zi coincide în tradiţia populară cu sfârşitul zilelor babei Dochia, o serie de nouă zile în care se dă ultima luptă între iarnă şi primăvară. Tradițiile populare cer ca în această zi să se facă ordine şi curăţenie prin case şi gospodării şi să se alunge gerul prin ritualuri şi descântece. Tot folclorul spune că aceasta este ziua în care se deschid porţile Raiului şi femeile pregătesc, în cinstea sfinţilor din Ceruri, 40 de colaci, care poartă diferite denumiri, printre care sfinţişori sau brădoși, dar care sunt cunoscuţi mai ales sub numele de mucenici. Reţetele pot varia în funcţie de zona ţării însă, semnificaţia lor este aceeaşi: un omagiu adus credinţei şi celor care şi-au jertfit viaţa pentru păstrarea ei.

Aşadar, vechile tradiţii româneşti, care s-au păstrat pe alocuri, sau care au evoluat şi s-au transformat odată cu societatea, ne îndeamnă să ne deschidem inima primăverii şi să regăsim în noi şi dragostea şi speranţa şi credinţa.

Sursa foto: Pexels.com

Garbo

Ultima actualizare: 23 Februarie 2022 @ 09:02

• 
• 

Mai multe despre Garbo