Masti. Aparente. Femei cameleon.

Ti s-a intamplat sa te trezesti intr-un etern miez de zi si sa-ti privesti cu drag chipul din oglinda, spunandu-i ca nu, el nu are cum sa fii tu? Ti s-a intamplat ca el, acelasi chip sa-ti zambeasca cu indulgenta si sa te imbratiseze parinteste in timp ce-ti spune din nou ca el este sufletul tau de astazi? “Hai tu, nu te intrista acum, mai exista timp de acomodare si de maine o sa fim poate tovarasi de eternitate!” Te-ai trezit vreodata in timpul noptii cu sentimentul ca femeii puternice care esti astazi ii este dor sa fie femeia fragila, stangace, deloc nepriceputa in mozaicurile si jocurile luate si reluate ale existentei, femeia rezemata pe un inceput de drum si facand simplu si increzator cu ochiul unui inceput de viata?

Ti s-a intamplat sa-ti plangi de mila si sa plangi cu tristete in tine in timp ce masca ta de lume iti zambeste suav de cald si optimist? Ti s-a intamplat ca masca ta sa-ti ceara sa o lasi pamantului sa putrezeasca, societatii sa o digere si sa o calce in picioare? Ti s-a intamplat sa o lasi sa-ti ceara fie doar o pulbere a amintirii vietii tale cameleonice si ACUM, acum sa o distrugi? Iar tu, tu sa insisti sa ii dai viata celei care te-a facut odata om?

Daca nu ai suflet, nu esti om. Daca nu ai valul aparentei, nu esti om adevarat, nu stii sa valsezi in ritmurile naucitoare ale unei lumi arhaice si moderne, intotdeauna prefacuta. Fiecare masca pe care o pui pe chip are ceva din dorintele si visurile tale. Fiecare masca pe care o lasi sa cada spune povestea unei neputinte sau a unei vinovatii. Fiecare masca adaugata anunta ca iti lipseste ceva, ca ceva trebuie revizuit, schimbat si remodelat la propria persoana. Fiecare masca iubita si apoi uitata in cutia in geamantanul plin al falselor impliniri te zguduie putin. Fiecare masca dorita cu ardoare si apoi abandonata cu benevolenta sau indiferenta vorbeste despre puterea individuala de transformare. Fiecare masca care ti se ofera te vrea pe tine in locul ei. Dar masca de acum se cere fantezie, parfum si culoare si canta in surdina simfonia frumoasa a indepartarii treptate de tine, se cere sa fie placerea unirii intr-o singura fiinta cu tine. Ultima masca este surghiun si abandon. Este capitularea ta suprema, chiar... in fata ta.

De ce am avea nevoie de masti? De ce noi, femeile, devenim una cu mastile pe care cu puteri demiurgice tot noi le construim? Pentru a ne ascunde cearcanele si ridurile, dezamagirile si tristetile prelungite si la urma urmei pentru a deveni persoana pe care dorim sa o creada ceilalti. Oamenii nu cred in lacrimile celorlalti, ceilalti cred doar in durerile lor. Nimeni nu vrea sa traiasca povestile altora, toti vor sa fie miezul propriilor povesti. Mastile doar ne ajuta sa fim ceea ce ne dorim. Mastile sunt ceea ca altii isi doresc sa fim pentru ei. Nimeni nu vrea sa descopere mastile celuilalt, fiecare isi doreste curajul de a-si lipi masca de suflet atat de bine incat sa se contopeasca la modul mai mult ca perfect. Masca ta de mintit lumea trebuie sa aiba ea ultimul cuvant. Dar Mastile striga toate dupa acelasi suflet, unicul suflet. Al tau.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo