Povestea mea de dragoste obsesiva cu alcoolul

Doar oamenii lasi se ascund in gustul intepator si gretos, dar minunat al unei bauturi care iti aduce binele si uitarea cand nu poti sa uiti si nu poti sa faci sa-ti fie bine. La fel am facut si eu... “Alcoolul este mastezicul pe care ni-l administram pentru a suporta interventia chirurgicala a vietii”. La lectia de literatura de atunci am bufnit zgomotos si deplasat in ras. Nu-mi venea sa cred ce vorbe lipsite de noima a putut sa nasca gura autorului meu preferat. Acum tac, las capul in pamant si nu pot decat sa ii dau dreptate.

Povestea de iubire incepe cu gustul primului pahar pe care il gasesti amar si sec, similar cu gustul propriei vietii. Primul pahar este distractie si amuzament. Te face sa prinzi curaj. Iti da aripi sa te tii tare. Urmatoarele sunt balsam pentru inima ta ranita si puterea de a-ti duce si lua copilul singura de la scoala, de a suporta rusinea si durerea unui esec pe care il percepi cel mai mare din viata ta, pentru ca sensul existentei sa-si faca din nou loc in viata ta ratata. Cele de dupa ele sunt raul devenit necesar. Raul vine in momentul in care iti dai seama ca nu mai poti gandi, ca nu-ti mai poti controla organismul si ca, in lipsa celui mai bun prieten al tau, nu mai are reactiile normale.

Nici nu-ti dai seama cand lucrurile iti scapa de sub control si cei mai dragi oameni din viata ta iti devin dusmani pentru ca refuza sa accepte de buna solutia ta temporara de fericire. Nici nu-ti dai seama cand iubirea ta devine obsesie si dependenta si momentul in care constati ca nu mai poti trai de acum incolo fara de ea. Necesitatea urca deasupra constiintei, deasupra principiilor, ludicitatii si a capacitatii tale de abtinere. Raul fizic pe care il simti in lipsa lui te face sa-ti doresti binele pe care il ai atunci cand esti cu el. Desfraul cu alcool poate fi cel mai dulce si inselator pacat din viata ta. Cu remuscari si mustrari de constiinta doar la inceput. Fara retinere, dupa... Nici jena si uimirea din ochii copilului tau care nu intelege ce se intampla cu tine.. acestea te dor pentru moment. Dupa o doza buna, uiti ca le-ai vazut in ochii cei mai dragi din lume.

Dar, la final, ceea ce conteaza mai mult si mai mult este constientizarea, acceptarea mainii de ajutor care ti se intinde, dorinta cat de mica de a deveni omul, persoana care ai fost. Si mai important este tratamentul psihologic. Sau lupta celorlalti pentru salvarea ta. Dar cel mai greu si imposibil este sa lupti cu tine insati, cu un viciu care a devenit parte din tine. La final, iti este doar rusine... Odata ce te-ai apucat de el, alcoolul devine blestemul de care doar prin minuni si ajutorul celor dragi sau a persoanelor specializate mai scapi. Alcoolul este pentru mine o rana despre care imi place sa cred ca am inchis-o. Iar daca eu am putut sa-mi inving aceasta problema, as vrea sa cred ca pot si altii...

Alexia

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo