Batranetea trece, ramane frumusetea

Nu scapa cine poate. Uneori nu scapa nimeni. La un moment dat te ajunge si pe tine batranetea. Cat ai fi de tanara. Te ajung grijile, ti se incarca sufletul, ajungi la limita, iar dincolo de limite nu mai gasesti puterea inceputului, intensitatea mersului mai departe. Nu mai gasesti pofta, nesatul, setea, foamea, egoismul de a trai cu orice pret, nu mai gasesti viata asa cum este ea. Culorile ei nu se mai reflecta in ceea ce faci, in ceea ce vezi, in fiecare suflare pe care i-o dai, in fiecare gest pe care i-l iei. Tristetea nu-ti mai paraseste chipul. Spatele nu mai are curaj si vointa ca sa se indrepte. Nu mai esti mana dreapta a lui Dumnezeu, esti cel care ii cere mila si indurare. Ingerii nu se mai joaca in preajma ta, ingerii merg cu capul aplecat in spatele tau, veghindu-ti soarta. Norocul nu te mai da jos pe strada, il fugaresti cu 100 kilometri pe ora ca sa vina langa tine. Nu mai esti stapana lumii, esti sclava ei si te rogi de aia sa stea locului acum. Iar ea... iubirea... este ultima ta speranta de fericire.

Poate ca nu-ti place ceea ce vezi in oglinda si poate ca oglinda nu este numai aparenta ta. Poate ca te intrebi in ce moment s-a dizolvat esenta, in ce timp si loc si moment ai incetat sa o mai gasesti. Cand ti s-a cedat un lco si cand trebuie sa te ridici pentru un altul. Poate te gandesti ca este prea devreme pentru un fir de par alb sau pentru un rid, poate ca al tau chip arata obosit, poate ca vezi numai lucrurile urate. Frumusetea inseamna sa accepti ca sufletul nu iti poate imbatrani. Si atunci ti se lumineaza si chipul. Iti zambeste lumea din nou. Se desfac negurile in patru. Esti tanara si frumoasa din nou.

Cercetatorii nu au descoperit, dar poate ca tu o sa afli la un moment dat. Batranetea este reversibila. Nu ai dreptul sa renunti, sa-ti lasi capul in jos, nu ai voie sa vezi linia orizontului de mai departe. Nu ai voie sa obosesti. Nu ti se permite sa te dai pe mana celui mai mare dusman al omului, timpul. Nu este un truism. Frumusetea este in tine. Este in oameni. Este in ceilalti. O gasesti cum iesi dimineata afara pe usa. O afli in cele mai surprinzatoare lucruri. Vantul ti-o spulbera in fata. Frigul ti-o striga prin toti porii. Caldura ti-o face sa arda. Oamenii iti amintesc zi de zi. O uitare de sine pe o banca intr-un parc gol in razele caldute ale soarelui de primavara. Frumusetea se cerseste de la viata si se cauta si in piatra seaca. Te lupti pentru ea, suferi, te zbati, transpiri, versi lacrimi, dai picaturi de sange, te lupti cu morile de vant, le faci sa devina realitate. Ai dreptul sa-ti lasi frumusetea pe mana timpului, dar nu ai voie sa imbatranesti. Spune-i asta sufletului tau...

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo