Cel de dinaintea ta...

“Cel de dinaintea ta...” Oftez si nici nu mai stiu cum. Acest articol nu trebuia sa fie ceea ce este si nici eu asa cum sunt acum. Trebuia sa-l declar nul pe cel de dinainte. Poate nu aveti timp, rabdare, indrazneala, nervi ca sa ma ascultati, iar eu poate am niste zile proaste, la fel de putini nervi, indrazneala, rabdare si timp sa ma ascult. Dar simteam nevoia sa scriu aiurea, fara sens, pierdut, trebuia sa evadez pentru o clipa ca sa fur portia mea de oxigen rece. Iar tu trebuie neaparat sa ai rabdare si bunavointa sa citesti sfarsitul. “Cel de dinaintea ta”… Acest articol ar fi trebuit sa fie pur, curat, plin de recunostinta, caldura si frumusete, atat de indepartat si amnezic incat nici sa nu se atinga ilicit de cuvantul “iubire”. Sa nu fie trist si nici sa intinda palma cu mila in fata unui trecut inchis, cersind tocmai lucrul interzis. Ar fi trebuit sa includa clipa frumoasa de acum, indrazneala de a scrie cu sange pagina prezentului. Dar tot iubirea, prea mult din ea, prea putin, este cea care m-a secatuit de tot, cea care ma indeamna sa scriu urat. “Cel de dinaintea ta”… Oftez. Si ca de fiecare data stiu cum.

Sunt din nou acum, aici. In locul in care vreau sa fiu. Pentru ca asa am vrut, pentru ca destinul a ales si in numele meu. Pentru ca mi-ai oferit rabdare, intelegere si timp. Si acum e aproape noapte. Si aproape ca innebuneam de dorul tau. E seara, e frig afara si sunt multe mormane de zapada. Dar aici e cald si ne iubim cum stim noi mai bine, cum stii tu cel mai bine, cum imi place mie cel mai bine. Fara rusine, fara jena, ca doi oameni care s-au pierdut o viata intreaga si s-au gasit intr-o incapere, in cateva secunde si atingeri de trupuri. Cu dor poate, caci ziua este lunga, mult prea lunga si pierduta zadarnic printre prea multe. Ne atingem, facem schimb de cuvinte, tu spui ceva, eu ascult. Ne imbratisam. Cadem in gol si revenim. Cu cel de dinaintea ta uitam sa ma intorc...

Tu pui mai multa pasiune decat mine, eu ma straduiesc mai mult. Eu ma rog sa nu simti ca nimic nu este nelalocul lui. Mi-e sufletul nauc si parca simti. Ma intrebi ce fac si intuiesti deja. Te uiti si ranjesti la mine si deja vezi hainele cazand pe podea. Dar sunt goala, mai goala de atat nu am cum sa fiu. Cel de dinaintea ta m-a dezbracat complet, incerc demult sa-ti spun. Imi ceri sa te iubesc. Imi cer sa pot sa uit de cel de dinaintea ta. As vrea sa pot sa te mint, sa te mint cum nu am mai mintit niciodata. Dar nu stiu decat sa tac si sa nu ascund adevarul. Si tu nu faci decat sa ma privesti, sa ma intelegi si sa te doara adevarul. Durerea ta da sa ma doara si pe mine. Televizorul merge in gol, in acelasi colt golit de trairi in care converg si sentimentele noastre. Stiu ca imi stii secretul. Stiu ca stii ca ma gandesc la cel de dinaintea ta. Dar nu am vrut, nu am vrut ca cel de dinaintea ta sa ia cu totul bucati din mine. Ce mai pot eu sa iti ofer tie acum?

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo