Ultimul metrou numit iubire

Cand ochii coboara si pleoapele incep sa isi incetineasca ritmul lor firesc, apare pe nesimtite trecutul. Blestemul ei, ca de altfel, al multor altora, era de a-si aminti...de prea multe ori. Iubise si pierduse. O poveste prea rasuflata si comuna pentru a mai starni mila, intelegerea sau solidaritatea cuiva... chiar si a prietenilor. Insa, ce poti face oare atunci cand tu nu poti lupta ca altii si nu poti transforma un sfat sau o vorba buna in pansament pentru inima? Ea stia raspunsul: trebuia sa te prefaci. Hmm, multi nu iau lectii de actorie, altora chiar nu le pasa, insa... ea alesese totusi prima varianta.

Simti ca se pierde undeva in neantul unor intrebari pe care nu mai dorea sa le auda, asa ca incerca sa se insenineze singura, sa caute in jurul ei lucruri care sa o distraga, care sa o poarte departe de propriile-i sentimente.

In dreapta ei doi adolescenti se priveau timid. El, cu parul pana la umeri, carliontat, incerca atingeri timide, iar ea il privea bland, raspunzandu-i cand si cand, retragandu-se apoi cand secunde de luciditate isi faceau loc in jocul pasiunii si al iubirii adolescentine.

Iubise si ea la fel, o dragoste tanara ce se intinsese pe parcursul prea multor ani pentru a le mai tine numarul. Fusese fericita. Atat de fericita cum nu le fusese dat altora sa traiasca in 7 vieti. Insa ceva, cineva sau pur si simplu destinul se impotrivise.

Isi simti gura uscata si se descheie la primul nasture al hainei, trantindu-si nervos geanta pe locul gol de langa ea. Se ura cand facea asta!!!

Ochii ei devenira din ce in ce mai mici si rosii, insa nu capitulara. Multumi in gand Cerului ca nimeni drag sau cunoscut nu era langa ea sa o vada. Ii paru rau ca nu era medic sau magician sau orice altceva ar fi putut sa ii stearga din suflet tot ce traise odata. Ciudat... se vaita deseori ca nu exista pastila la nefericirea ei, insa isi dadu seama ca alesese o cale de vindecare mult prea amara si chinuitoare pentru ea, dar atat de fireasca si linistitoare pentru ceilalti.

La statia cealalta o astepta altcineva. Un alt el. Dar nu el. Ci un altul. Mai fals, mai fad, mai... gol, insa un altul. De ce? De ce facuse asta?

Isi trecu mana prin par de parca, in fata unui tribunal prea aspru, trebuia sa gaseasca cel mai inspirat pretext.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo