Ultimul metrou numit iubire

“Ce ar fi putut face altceva? Cand pentru el viata capatase peste noapte un alt sens?”

“Unde fusese ea atunci cand incepuse si se definitivase transformarea lui?”

“Chiar acolo. Langa el, in casa si patul lui tinandu-l in brate si crezand ca doar astfel inlatura toate ispitele acestei lumi.”

“Nu fusesese indeajuns.”

“Da, stia si ea asta.”

Isi framanta cu disperare mainile sub presiunea acestor ganduri ce o apasau, ucigand-o putin cate putin. Privindu-si degetele care odata erau mangaiate de cele mai frumoase si dragastoase maini, isi simti corpul sugrumat de stransoarea unor palme grele si reci ca gheata. Palmele celuilalt. Cel care, printr-o intorsatura hidoasa si penibila a sortii, se bucura acum de cuvintele, trupul si zambetele ei fortate. Din fericire nu ii putuse stapani si sufletul.

Ridica usor din umeri. Cum ar fi putut? Cand mainile lui o mangaiasera bland de atatea ori, lasand dare intregi pe corpu-i binecuvantat. Cand el o cuprinsese noaptea in cea mai dulce imbratisare, alegandu-i pe rand suvitele rebele de cele cuminti. Cum ar fi putut ea sa il iubeasca pe celalalt, cand ii fusese sortit sa il afle pe el?

Frana brusca ii aminti ca nu era la judecata trecutului, ci undeva intr-un metrou vechi, destul de gol, dar plin cu oamenii ce vanau orice lacrima sau incruntare nefireasca. Stia ca ranile-i interioare ieseau cand si cand la suprafata ravasindu-i chipul si statura, facand-o sa para o biata nebuna ce se lasase invinsa mult prea devreme. Se scutura incet, isi trecu mana prin par si se uita pe furis in jur, asigurandu-se ca nimeni nu-i simtise zbuciumul interior. Se lovi, insa, de propria-i imagine in geamul negru din fata sa.

Sprancele i se curbara si ochii ii devenira pe loc umezi. De ce nu fusese indeajuns de frumoasa? De ce dintr-o data trasaturile ei fine, dar nu spectaculos de atragatoare devenisera o piedica in calea pretentiilor lui? Unde se dusese zambetul strengar din acea vara in care ii spusese ca e cea mai uimitoare fata pe care o vazuse? Da, mintise. Stia si ea asta si rasese cu pofta la auzul celei mai frumoase minciuni din lume. Cu timpul, insa, cuvintele lui se materializasera si capatasera forma unei atractii pe care o simteai in atingeri si fapte.Oare el putea iubi la fel chiar si acum?

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo