Ultimul metrou numit iubire

Il zarise cu cateva zile in urma, intr-o parcare aglomerata, dar totusi nu indeajuns de plina pentru a nu-l remarca. Era impreuna cu o domnisoara ferchezuita, atat de .. diferita in comparatie cu ea.

Ii cautase privirea cu disperare si schitase un zambet tamp chiar dinainte ca el sa o remarce. Nu primise in schimb nimic. Nici macar un salut ambiguu sau un gest firav de aducere aminte. El schimbase privirea mult prea devreme, intr-un gest meschin si dur, pentru care ea ii gasea chiar si acum scuze. Se gandea ca poate, el nu fusese in stare sa preschimbe in secunde toti acei ani care ii desparteau, asa cum ea nu putuse preschimba in secunde anii care ii unisera la un moment dat. La fel de bine, gandea ea, poate ca imaginea ei fusese mult prea dureroasa sau poate ca trupul firav, hainele modeste si chipul ei comun nu se mai potriveau cu costumul lui la patru ace si cu masina luxoasa din care cu siguranta nu ar fi avut cum sa o mai zareasca.

Ajunsa la capatul puterii, fata isi lasa capul pe spate. Cat de urat se terminase povestea ei de iubire si cat de frumos incepuse! Isi stranse geanta in brate, incercand sa readuca in prezent noptile in care inca mai putea plange. De la un timp secasera, fusesera inlocuite cu gandurile acestea chinuitoare ce apareau in mod straniu si inexplicabil in metrou.

Scrasnetul rotilor ii amintira ca mai avea doar putin pana la celalalt. Simti ca nu mai are aer cand isi aminti de el. Nu-l iubea, nici macar nu il placea iar chipul sau mare si grotesc, cu maxilar lat, ochii ciudat de albastri ii provocau deseori repulsie. Simti privirile dojenitoare si oarecum revoltate ale celor din jurul ei, de parca ultimul sau gand capatase forma si pentru ei, intr-un fel sau altul. Da, ea il acceptase asa, ea ii permisese sa intre in viata ei, dar asta pentru oamenii dragi ei incepusera sa ii vada durerea si ajunsesera sa o simta odata cu ea. Din fericire, sau din pacate, nu esti singur in drumul tau si uneori alegerile pe care le faci ii afecteaza si pe altii, ii raneste poate la fel de mult. Nu stiuse sa se ascunda suficient de ei. Nu se pricepuse in a le vinde minciuni frumoase atunci cand intrebarile lor o cotropisera si o determinara sa capituleze. Cel putin acum, ei aveau falsa impresie ca ea este din nou bine.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo