Când o să ne iubim imperfecțiunile? După ce naștem? După ce o să fim arătate cu degetul? După ce primim note pe stradă?

Declarațiile lui George Buhnici fac înconjurul internetului în aceste zile, iar vocea femeilor se face din nou auzită, într-un cor comun, strigându-și tare și răspicat dreptul la A FI IMPERFECTE, A NU FI VĂZUTE CA UN OBIECT SEXUAL, A FI EXACT AȘA CUM ÎȘI DORESC!

Iar, hmm, să fim serioși, unde se reunesc femeile pentru același scop, e groasă treaba! Așa că, Buhnici, nu știu cum vei mai merge la plajă în verile ce vor urma, însă, poți să fii sigur că femeile vor merge de acum și mai încrezătoare, și mai mândre de imperfecțiunile lor, pentru că ai declanșat în ele ceva ce doar o femeie care a fost călcată în picioare simte: puterea de a merge cu fruntea sus, cu și mai multă încredere spre țelurile ei!

Corpul femeii este ca un templu, și nu o zic eu, ci toată lumea conștientă că portalul nostru către lumea de aici este prin corpul unei...guess who?!...femei! Yup. Așa că niciodată, dar niciodată fizicul unei femei nu ar trebui pus într-o postură inferioară, în care vreun mascul feroce să se simtă stăpân pe corpul ei și să se simtă îndreptățit să îi dea note pe stradă, să o arate cu degetul sau să ia în derâdere imperfecțiunile surprinzător de PERFECTE ale trupului său.

Pentru ce îi dai note unei femei pe stradă? Pentru că sânii ei nu mai sunt ridicați după ani de alăptat?! Pentru vergeturile de pe burtă după ce a adus pe lume un copil? Pentru cearcănele formate din sute de nopți nedormite? Pentru ridurile în care poate a plâns prea mult, poate a râs prea mult, poate a trăit și trăiește din plin, fără să îi pese de părerea ta despre cum ar trebui să arate în varianta Barbie modernă? Pentru cicatrici? Pentru bucata de piele sub care se află ceva ce mulți ajung cu greu să cunoască cu adevărat? Sau poate niciodată...

Până când să ne mai urâm imperfecțiunile? Până când să ne ascundem corpurile care, așa cum sunt, fac parte din autenticitatea noastră? Bucata aceasta de carne aduce pe lume viață, iar asta e mai mult decât o analiză de „țâțe și buci”.

Avem nevoie de astfel de momente în care misoginismul să fie în floare pentru ca femeile să iasă în față și să spună că dincolo de piele este un suflet.

Iar în ochi se citește sufletul, însă dacă te uiți doar de la gât în jos, îmi dau seama cât de greu este să înțelegi ceea ce spun acum.

Maria Crisan

Ultima actualizare: 22 Iulie 2022 @ 12:07

Mai multe despre Maria