IN ACEST ARTICOL:
Traditiile nuntilor romanesti sunt mai putin legate de fast, insa puternic incarcate de spiritualitate. Aproape fiecare traditie este insotita de o superstitie si a luat nastere tocmai in scop protectiv fata de cei doi miri. Sunt insa si traditii care aveau alte scopuri, spre exemplu petitul, fedelesul, traditii despre care veti afla in randurile de mai jos multe detalii si motivul pentru care ele au luat nastere.

Gatitul miresei

Mireasa este gatita la ea acasa de domnisoarele de onoare. La finalul gatitului, nasa ii leaga voalul si ii pune diadema. Ca si in cazul barbieritului mirelui, acest obicei are simbolul de a pregati fata sa devina mireasa, sa devina femeie.

Hora miresei

Nuneasca sau hora miresei se danseaza acasa la mireasa, prilej in care soacra mica imparte cadouri nasilor si socrilor.

Aruncarea cu orez la iesirea din biserica

Se obisnuieste ca atunci cand mirii ies din Biserica sa se arunce cu orez, flori sau petale, acest obicei simbolizand bogatia si fertilitatea cuplului.

Ruperea turtei

Ruperea turtei reprezinta de fapt originea traditiei tortuli miresei, care initial era aceasta turta din paine. TRaditia dateaza din vremea romanilor cand mireselor li se pregtaea o turta din paine ce urma sa fie rupta deasupra capului. Nasa comanda (si plateste) o turta impodobita, cu impletituri si diverse alte ornamente pe care o va rupe deasupra capului miresei si apoi o va imparti invitatilor sa o manance. Se spune ca ar aduce noroc celor care mananca din ea si acest obicei a ramas de-a lungul timpului, fiind apreciat ca datand inca din vremea romanilor.

Cavalerii si domnisoarele de onoare

Aceasta traditie isi are radacinile inaintea erei noastre, in anul 200 i.H., in radul triburilor gotice. Daca sa intampla ca in randul acestora sa nu existe fete pe placul lor, unul din ei care vroia sa se insoare lua mai multi “cavaleri” dupa el si mergeau cu totii in triburile vecine unde rapeau o fata care ii placea respectivului. Toti se imbracau relativ asemanator pentru a induce in eroare urmaritorii. Mai tarziu, cavalerii si domnisoarele de onoare au existat si in randul romanilor, insa sub alt aspect: pentru ca doi indragostiti sa se casatoreasca era nevoie de 10 martori.

Ulterior obiceiul a fost preluat de anglo-saoni, insa cu alt scop. Pentru a fura mireasa, mirele avea nevoie de ajutorul prietenilor, cei care erau numiti cavalerii mirelui. Ei se asigurau ca mireasa sa ajunga la biserica si apoi acasa la mire. De asemenea, mireasa era si ea ajutata de asa-numitele domnisoarele miresei. Iata cate roluri au tot avut cavalerii si domnisoarele de onoare. Si in zilele noastre domnisoarele si cavalerii de onoare au roluri clare.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri