Legenda personala de dragoste si Dragobete

Undeva din ceruri... undeva pe pamant... ne-a fost aruncata iubirea ca un joc de copii mici si un dar nepretuit. Iar noi, oamenii, nesocotitii si smintitii, pui de zeu si minti nesocotite, eterni indragostiti de dragoste, n-am stiut dintotdeauna la ce ne foloseste si ce sa facem cu ea... Nu stim nici acum.

Aroma primaverii pluteste in aer si nimeni nu mai are puterea de a se impotrivi viselor si misterelor, inchizand iarna in pleoape si in sange. Nu sunt inconjurata de patru pereti si bocanitul vecinului in perete e zgomot de topor care sparge grabnic lemnele pentru a se aprinde jos, in campie, rugul cel mare inchinat iubirii. Cearsafurile nu se strang in mine, ci firele de iarba de un verde crud, prea crud ca sa nu ma doara cand le strangi hoteste intre degete. Nu alerg sa-mi fugaresc visurile cu bani, barbati si femei care sufera si isi inchina drame unii altora, ci pasii nestiuti se indreapta stangaci spre o naluca mai umana, mai aproape de rastimpuri, numita de gura lumii cu naivitate si in necunostinta de cauza... IUBIRE, naluca ce stie doar de bucurie si copilarie.

In urma cu sute, poate mii de ani... Obrajii mi se imbujoreaza de ganduri pacatoase si inima bate... de parca nu ar fi stat niciodata singura si linistita in piept. Norocul mi se strange de placere si incantate in colturile ochilor. Singuratatea o alung cu drept de dragoste de viata si de fericire, cu patima unui biet muritor care se da pe sine sortii. Pluteste in aer un miros de Dragobete care ma duce inapoi cu mult, catre daci, romani, la zei si zeite care se prind in hore gratioase in timp ce harazesc, acum sau pentru eternitate, in doi cate doi destinele unor bieti muritori care viseaza la lucruri simple, nemuritoare. Conteaza timpul, data, anii, imprejurarile sau cei pentru care nu conteaza timpul, data, anii, imprejurarile? Conteaza daca se intampla in aceasta viata sau in alta? Omatul topit si netopit miroase a sarbatoare si a dragoste harazita cu implinire si noroc. Izvorul curge molcom, arhaic... ca sa-mi aminteasca ca nu suntem aici pentru eternitate, ne-a fost dat doar o clipita. De ce sa nu profitam de ea? Fecioara, nefecioara... mi-ai furat mintile de tot si trupul vrea cu orice chip sa ti se daruiasca, sa simta mangaierile sub o piele cuprinsa de fierbinteli si friguri. Si ce poate fi mai neprihanit decat sa te daruiesti din iubire si din minti pierdute?

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo