Atunci când te vei uita în spate...vei realiza că ai pierdut un suflet care cu toată ființa sa te-a iubit

Orgoliul șterge orice urmă de umanitate, iar ce au însemnat o dată promisiuni se transformă în răni adânci și fapte ce seacă sufletului celui care te-a iubit.

Timpul trece, dar cum? Sare pe rană poți să îi spui, însă chiar și numind-o astfel tot nu vei reuși să alini ceea ce ai călcat în picioare.

Dezamăgirea este numele pe care cel iubit ți-l șoptește cu ochii închiși, în camera goală... Dar între cei patru pereți este doar umbra ta, o umbră a fanteziei, o realitate pierdută undeva între vis – abis – imaginație.

Ochii nu mai sclipesc la fel, iar sunetul din interior are un alt ritm. Peste toate ai trecut, ai dărâmat, ai spintecat – ca la sfârșit să lași prăpăd. Pentru ce? Pentru cine? Ai mai bifat o reușită? Te-ai mai înălțat vreun pic pe scara celor care uită, luptă, distrug...cu colții cei mai întunecați ai sufletului, cu faptele din cele mai rele vise, cu minciunile care au fost promise că nu se vor îndeplini...

Iată, tu, eu...cărări goale, minute pierdute, cuvinte inutile...

La sfârșit, când vei privi în spate...o urmă din sufletul meu va continua să mai stea acolo...Vei lovi, vei mângâia, însă este prea târziu pentru a mai pleca...

Garbo

Ultima actualizare: 18 August 2022 @ 11:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo