Modigliani si Jeanne H�buterne: O poveste de dragoste dincolo de timp si arta

Abnegatia cu care Jeanne avea grija de sotul ei este uimitoare. Park Lane in cartea sa The Great Masters: Modigliani (1993) spune ca era singura femeie capabila sa-l caute si sa-l gaseasca pe Modigliani dupa iesirile sale tarzii cu prietenii si singura capabila sa-l gaseasca atunci cand toate cafenelele erau inchise, zacand pe vreun scaun. “Cand il gasea, obisnuita sa spuna incet: Haide acasa, Amadeo, iar el se ridica incetisor si, in tacere, brat la brat, plecau amandoi spre casa”.

Jeanne nu era adepta intalnirilor artistice efervescente de la cafeneaua "La Rotonde” unde se strangeau marii artisti ai vremii si foarte rar il insotea pe acesta la acest gen de intalniri. Putini sunt cei care stiu ca Jeanne a avut o viata creativa proprie. Desi aparent poza pasiv pentru Modigliani, Jeanne era fascinata de metoda teatrala din picturile lui Modigliani, iar operele sale dovedesc o excelenta absorbtie a tehnicii artistului.

Dar deasupra iubirii celor doi pluteste fatum-ul si tragedia. In ianuarie 1920, Modigaliani este diagnosticat cu o inflamatie tuberculoasa a meningelor si moare. Vazand cum dragostea vietii sale i se scurge printre maini, in mintea lui Jeanne, insarcinata pentru a doua oara (in a 8-a luna de sarcina), incolteste pentru prima oara gandul sinuciderii. Se spune ca in ultimele sale momente, Modigliani si Jeanne si-au legat un cordon de aur la incheieturi drept semn al uniunii pe care nu au apucat sa o formalizeze, iar ultimele cuvinte care au atins buzele pictorului se refereau la scumpa sa Italie.

Moartea artistului a devastat-o psihic, moral si energetic pe Jeanne, iar durerea a pus stapanire peste fiinta sa. A fost nevoita sa se intoarca la familia sa, insa in scurt timp s-a aruncat pe fereastra camerei sale de la etajul 5. Dupa moartea sa, parintii lui Jeanne nu au fost de acord ca trupul acesteia sa fie ingropat alaturi de al lui Modigliani in cimitirul Pere Lachaise. Dupa o perioada de timp insa, cei doi au fost adusi impreuna. In epitaful de pe mormantul lui Modigliani era specificat "Doborat de moarte in momentul sau de glorie", iar pe mormantul lui Jeanne: “Tovarasa devotata a sacrificiului suprem”. Romantism exagerat? Realitate? Elogiu? Modigliani a fost un artist de geniu. Jeanne nu a fost insa un martir si nu s-a considerat niciodata o sacrificata in numele iubirii. A fost o tanara femeie extrem de talentata, sensibila, constienta ca ceea ce simte este mai presus de ea, aproape o prezenta eterica, dar de o tarie morala rar intalnita.

A fost suficient de puternica incat sa faca fata pasiunii devastatoare a lui Modigliani, suficient de puternica incat sa-i inteleaga modul de a fi si sa-i aline suferintele cauzate de boala, dar totusi nu suficient de puternica inca sa-si duca mai departe viata fara iubirea vietii sale. Destin? Iubire peste limite? Fatalitate? Nebunie? Egoism? Lasitate? Sau pur si simplu doi oameni care nu au putut sa existe unul fara de altul?

Un articol de Dana Negoita

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo