Oamenii-primavara

Pe neasteptate... Nu cand iti doresti tu, nu cand ar fi cel mai nimerit, nu cand te rogi insistent si infuriat sa le simti prezenta, nu cand spui ca nu mai crezi in ei. Nici in ei... Dar dau navala la un moment dat in viata ta oricat de mica si pipernicita ti-ar fi speranta ca ai putea sa-i mai intalnesti. I-ai asteptat cuminte, cu rabdare si a trecut prea mult timp ca sa te mai bucuri cand ii intalnesti. Te bucuri de ei ca de primavara adevarata, ca raiul care vine dupa prea mult iad, ca o tigara Davidoff dupa o tigara Carpati amara, inecacios de bolnavicioasa, ca de niste raze palide care iti pun carnea si sangele in miscare dupa un ger aprig care ti le-a inghetat. Si nu-i intrebi de ce, de ce acum, cat or sa stea, de ce au venit de fapt, le spui din suflet doar: bine ati venit. Sunt nespectaculosi, fenomenal de banali, dar plini de viata, de soare, de lumina, parfum, culoare, de muzica, de poezie si de frumusete, de verdeata si altceva, cu prea mult bun simt si marinimie sufleteasca ca sa nu aduca cu ei cea mai frumoasa zi de primavara din viata ta. Vin de aceea la un oarecare interval de timp, din ce in ce mai greu, din ce in ce mai rar, mereu mai asteptati, mai doriti, riscand sa dispara de tot la un moment dat. Dar cand vin... aduc viata in viata ta.

O minune... Acesti oameni nu au complexul celebritatii, isi construiesc visuri tesand vise in jurul altora, iti pun o gargarita in palma si iti arata ca si pentru tine se face la un moment dat primavara. Nu contrazic legea naturii, nu incearca sa faca din normalitatea un capat tragic de tara, sunt fericiti cu ceea ce sunt si ceea ce esti. Iti arunca prospetimea in suflet si iti arata ca se poate altfel, fara sa muste din marul ingamfarii. Nu cunosc superficialitatea si talentul de a se afisa altfel decat sunt, sunt nefalsi, simpli ca albul si ca negrul, dar plini de culoare, patrunzatori ca orice inceput, oameni care nu isi pun iubirea pe un afis mare, cu scopul de a starni uimiri. Nu cauta aplauze si nici sa-si culeaga meritele. Nu vor nimic in mod special pentru ei. Nu intra in cartea de istorie, nici in cea a bunilor samariteni sau in cea a talentelor mari, extraordinare, dar reusesc totusi sa faca din tine... om nespectaculos, banal si trist... un ales. Minune...

Fara cuvinte... Sunt oameni cu care poti mergi de mana invingand viata, sunt oameni din al caror zambet intelegi rostul iesirii dintr-o iarna grea, lunga, interminabila. Sunt oameni care traiesc frumos prezentul cu dorul nestins de eternitate. Oameni intamplatori. Oameni cu care nu dai nas in nas, oameni pe care ii intalnesti la o cafea, la o amintire, la o strangere de mana si pe care ii porti cu tine in ganduri. Oameni de care ti se face intotdeauna dor, dupa care tanjesti mult si greu in zilele tale goale. Oameni proaspeti dupa care te uiti lung si ramai cu ochii in soare si asteptare, oameni care isi pierd uneori chipul, dar nu si sufletul. Oameni care nu fac bravada de venirea lor in viata ta. Oameni care iubesc simplu si nespectaculos. Oameni care aduc prospetime si speranta ca dupa ei va veni si vara si odata cu vara atata frumos si dor de viata, de lucrurile simple, nesofisticate....

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo