Ana Maria Visescu. O poveste personală și profesională care sfidează șablonul clasic al vieții

Ana Maria Visescu, Owner Nairo Studio are o poveste personală și profesională care sfidează șablonul classic, new job, new life, new me. Îmi povestește că privind în trecut simte admirație, pentru că a reușit să își ia puterea înapoi și să creadă cu tărie că face lucrurile asumat. A pus pe primul loc dezvoltarea ei cu tot ce implică asta: vulnerabilitate și trăirea activă a stărilor interioare și emoțiilor, apoi trecerea direct prin cele mai mari frici, cât și decizii asumate.

Cum menținem pasul cu schimbarea din noi

A fost și dificil și ușor în același timp. Mult timp nu am fost sigură în ce direcție mergeam. Acum, după niște ani de căutări în interiorul meu ordinea este: eu, copilul meu, familia, cariera. În funcție de perioadă și de nevoile din viața mea, ordinea aceasta se mai modifică pentru scurt timp.

Pe alocuri, m-am lăsat purtată de cerințele societății, însă nu pentru mult timp, poate chiar de aceea am și făcut schimbări radicale în câteva puncte cheie ale vieții mele.

Nu am renunțat. Deși au fost atât de multe momente în care nu știam ce să mai fac și cum să mai fac să așez lucrurile la loc: în viața mea personală, în business, în relația cu Rafa, băiatul meu. Mi-am rămas loială și am impus limite, poate pe unele prea târziu, dar și asta a avut un rost, pentru că așa am învățat cât de important era să impun acele limite.

Cel mai dificil mi-a fost să ignor părerile din jurul meu, despre care credeam că nu îmi pasă, dar care mă afectau, de fapt. Apoi, când mi-am dat seama că doar eu trăiesc viața mea și că eu sunt cea mai importantă persoană în viața mea, perspectiva a căpătat alt unghi, mai bun.

De mică, am învățat că dacă cineva îmi face rău, trebuie doar să plec/ies din acea relație/colaborare, Universul se ocupă mai departe de tot și umple golul rămas cu oameni mai potriviți mie la momentul actual.

Ce înseamnă expunerea și nevoia de a face lucrurile diferit?

De la bun început, în business-ul meu, mi-am spus că eu voi face lucrurile diferit. Și așa am făcut, uneori s-a dovedit a fi bine, alteori nu, iar pe parcurs am mai ajustat procesul, în limitele definiției mele de diferit.

Mi-am dat seama că expunerea exagerată a unor opinii, alegeri, uneori poate reușite personale, pot face mai mult rău altora, care poate trec prin momente mai grele decât mine, ca atare am piciorul pe frână aici și expun din viața mea personală atât cât consider că pot ajuta și inspira pe cineva.

Oamenii nu vor să mă vadă frustrată și apăsată de toate greutățile cu care mă confrunt zilnic – iar aici se formează un alt miraj destul de des – al vieții fără pată – ceea ce nu există, mulți știu asta deja, alții încă învață.

În ceea ce privește expunerea în online, acolo este 2% din ceea ce însemn eu, de multe ori atât în business, cât și pe plan personal. Partea dificilă pentru mine este să ascund uneori autenticitatea cu care îmi trăiesc stările. Și în activitatea de zi cu zi, de multe ori mi s-a întâmplat ca persoanele din jurul meu să simtă că ceva nu este bine cu mine, chiar dacă eu le spun că este totul ok – pentru că uneori nu vreau să vorbesc despre asta sau nu vreau să rămân în energia aceea negativă.

Provocări & transformari în pandemie și războiul din Ucraina

Perioada pandemiei pentru business-ul meu a avut și părți bune, dar și provocări foarte mari. Am fost nevoită să îmi asum proiectul 100% în momentul în care colaborările pe care le aveam cu colegii mei s-au încheiat, pe rând, din cauza tuturor schimbărilor care au survenit în contextul vieții fiecăruia dintre noi. Lucru pe care mi-l doream, dar nu eram sigură că sunt pregătită pentru asta.

Am fost la un pas de a renunța la tot, pentru că aveam impresia că nu mai depinde de mine și că pierd controlul. De asemenea, greșelile pe care le făcusem în business m-au prins din urmă și consecințele începuseră să apară tot mai multe și mai des. După o analiză amanunțită a întregului proiect și sesiuni de coaching cu un consultat de business, am început să îmbunătățesc, pe rând, mai multe procese.

Eram, cel mai probabil, în burn out, de aceea nu mai vedeam nicio soluție, până și cheful de acest domeniu dispăruse. Pe scurt, mi-am dat un reset mental și emoțional. Am găsit în interiorul meu resursele să fac asta, să îmi amintesc de ce am început totul, unde vreau să ajung, să spun cu voce tare în fața altora că voi face tot ce ține de mine, indiferent de contextul exterior.

Războiul a venit într-un moment în care deja văzusem că potențialul meu era materializabil, iar dorința de a face proiectul să meargă la capacitatea la care îl vizualizasem eu, precum și modalitatea prin care am considerat că pot ajuta în acest context, m-au ajutat să decid destul de repede să formez echipă cu fetele din Ucraina.

Eram deja, pe plan personal, într-un proces de a îmi învinge fricile, și anume, de a trece direct prin ele, ca atare, aceasta a fost metoda și în business. Și am spus că voi face un pas înaintea ceiluilalt, iar dacă este nevoie să fac ajustări pe parcurs, le voi face. Cu cât am făcut mai mult precum gândeam eu, cu atât rezultatele au fost mai bune și asta mi-a dat încredere.

Încă descopăr și eu cine sunt

Mi-am dat seama în timp că am mai multe roluri în viața asta și nu mă identific 100% doar cu unul dintre ele, ci puțin cu fiecare. Acum sunt femeia care învață să își asume deciziile luate în trecut și care este mai conștientă de ceea ce face în prezent pentru că asta îi dictează viitorul. Trăiesc destul de mult în mintea mea și vizualizez mult în viitor, lucru care mă deconectează puțin de la prezent, asta și prin prisma a tot ce am de planificat în business.

Am luat decizii bazate pe emoții și, de regulă, au fost decizii bune, astfel că pot spune că am o intuiție foarte bună. În ultima vreme m-a scăpat de multe conexiuni nepotrivite. Sunt destul de tranșantă în anumite momente, lucru la care lucrez, pentru că mi se întâmplă să nu reușesc să aplic asta chiar cu cine ar trebui. Sunt încăpățânată și ușor haotică – zilnic fac tot ce pot ca să fiu cât mai organizată. Sunt foarte pasională și pasionată. Și asta se vede în toate aspectele vieții mele. De la cum mă bucur de hobby-urile pe care le fac, până la relații și activitatea pe care o desfășor în business.

Viața așa cum mi-am imaginat-o sau cum simt că trebuie să o construiesc

Acum viața mea arată complet diferit față de ceea ce mi-am imaginat acum 10 ani și construiesc la ea zilnic, dar chiar îmi place mai mult cum este acum. Nu mereu mi-a plăcut acest prezent și mi-a fost greu să-l accept. Când am înțeles cât de bine este pentru mine această formă, am început să mă bucur cu adevărat de fiecare zi. Fie că îmi aduce și probleme sau momente triste. Știu că trec, că problemele au rezolvări și doar caut în interiorul meu resurse să le abordez cât mai echilibrat.

Las nervii și frustrările să iasă la suprafață, îmi fac o cafea, vorbesc cu cineva drag și apoi o iau de la capăt. Mai am foarte multe de bifat în viața asta, lucruri pe care le notez în agendă și care apoi devin realitate, mai devreme sau mai târziu. Simt că abia îmi întind aripile și că mai am foarte multe de făcut.

Trebuie să recunosc că le-am trăit pe toate din plin. Partea bună este că am ajuns să realizez că erau niște credințe limitative – știu că deja sună clișeic, însă chiar așa este. Au fost cele mai mari frâne pe care le-am simțit de-a lungul timpului, însă puțin câte puțin mi-am făcut curaj și am depășit multe dintre aceste preconcepții. Legat de muncit, încă mai cred că dacă vrei să obții ceva în viață, e nevoie de implicare și muncă. Totuși, înainte de acestea este nevoie de viziune, determinare, resistența la eșec, curaj, indiferență la părerile celor din jur.

Dacă nu întâlnesc un obstacol pe care ulterior îl depășesc, nu am crescut cu nimic. Nu m-am dezvoltat, nu am progresat. Au fost momente în care am rămas pe loc…și asta mi-a creat frustrare și nefericire. De aceea, dezvoltarea mea a devenit prioritate cumva de la sine. A fost o nevoie.

Serviciile de beauty de la noi și cum s-au schimbat după pandemie

Eu văd serviciile de beauty ca pe un instrument prin care evidențiez cele mai frumoase trăsături ale femeii care este în fața mea și metodele pe care le aplic sunt, de cele mai multe ori, în concordanță cu ea, nu cu trendurile.

Pentru mine serviciile de beauty sunt parte foarte importantă din iubirea de sine. Din grija pe care noi, femeile, ne-o acordăm nouă. Sunt total de acord cu a nu exagera și cu a te simți bine în pielea ta, naturală, să simți că partenerul te iubește și cu cearcăne și cu părul dezordonat dimineața. Respectul pentru sine și implicit pentru corpul nostru, se pot construi la salon.

După pandemie, femeile s-au îndreptat mai rar către salon, în primul rând, pentru că sănătatea a fost pusă pe primul plan și pentru că expunerea față de alți oameni a fost mai mică, majoritatea lucrând de acasă.

Ce mi-ar plăcea mie tare mult să învățăm toate, este că să ai grijă de tine înseamnă iubire pentru tine. Să facem asta pentru noi, nu pentru partener, nu pentru colegii de birou (pe care oricum nu îi interesează dacă te-ai pensat sau ți-ai făcut unghiile). Pentru mine, în tot stresul din perioada pandemiei, să aloc 2 ore ca să îmi fac părul, manichiura sau alte proceduri de beauty, era un mare boost de energie pozitivă, mi se schimba starea complet pentru că îmi plăcea mult mai mult ce vedeam în oglindă și pentru că știam că am făcut ceva important pentru mine, nu pentru ceilalți.

Ca atare, pentru că punem sănătatea pe primul plan, mi-ar plăcea să nu ignorăm sănătatea mentală și emoțională, care se reflectă imediat în sănătatea fizică.

Cum să ții în mână o afacere direct condiționată de interacțiunea cu oamenii și nevoile lor

O să sune, probabil, ciudat…dar prin viziunea mea proprie: așa cum văd eu colaborarea cu un specialist de beauty, dacă sunt clientă. Si așa cum mi-ar plăcea să interacționez cu managera mea, dacă aș fi angajată. Lucru care face să fie uneori foarte frumos și distractiv chiar, poate prea relaxant pe alocuri. Alteori mai dificil pentru că sunt destul de prietenoasă în relații și oamenii tind să uite de reguli sau respect.

Ca să înțeleg mai bine ce nevoie au ceilalți, mă pun în pielea lor, îmi imaginez cum gândesc și ce vor - de cele mai multe ori reușesc să aflu, dar sunt și dăți când nu pot. Iar gândul care îmi oferă liniștea este că nu avem chimie cu toată lumea, unii oameni nu știu ce nevoi au, ca atare este greu să le afli, dacă nu reușesc să le comunice sau măcar să te ghideze ca să descoperi…sau pur și simplu nu suntem pe gustul tuturor, ceea ce este foarte bine. Iar ca să nu mă pierd în acest drum al nevoilor altora, am nevoie să mă întorc mereu la mine și să mă pun în agenda săptămânală – cu programările mele la salon, cu timpul meu liber, cu conexiunile mele personale cu oamenii din jur.

Cum dăm sens lucrurilor grele sau mai puțin grele pe care le trăim

Sensul lucrurilor grele pe care le-am trăit nu a fost vizibil pentru mine mult timp. Și la fel de mult timp, am avut așa un dar de a ignora lucrurile bune și de a considera că am avut noroc, fără să accept că acolo era energia mea interioară care manifesta și materializa totul. Dacă mă gândesc la copilăria mea, destul de târziu, după perioada liceului, am reușit să accept anumite evenimente care se întâmplaseră fără voia mea.

Apoi, de-a lungul anilor, am descoperit că fiecare experiență în parte a avut și o parte pozitivă, indiferent cât de neagră am perceput-o inițial și că astăzi sunt femeia care sunt, și datorită acestor eveniment, nu doar din cauza lor. Cele mai mari conștientizări au venit în ultimii ani, totuși. Simt cumva că în ultimii 5 ani am trăit cât pentru 10 vieți, așa de intense au fost evenimentele. Acum știu că mai devreme sau mai târziu mi se revelează și sensul, contează doar să iau lucrurile ca atare, așa cum vin, să fiu cu mintea și inima deschisă și să țin mereu cont de ceea ce este bine pentru mine și copilul meu.

---

---