Iulia Hasdeu: O poveste cutremuratoare despre viata si moarte

“Nu stii ca plinsu-i izbavire
La orice inima infrinta?
E ultima inveselire
Ce-adesea durerea o cinta. (Iulia Hasdeu -"Nu ma-mpiedica de-a plange")...

O fiica, un tata si o legatura spirituala care a sfidat moartea

Un copil... Iulia Hasdeu. Un copil de geniu... Un tata... Bogdan Petriceicu Hasdeu. Un tata care a iubit prea mult, dincolo de puterea ratiunii si a cunosterii, indraznind sa infrunte un destin care a luat de langa el cea mai pretioasa comoara a sa: Iulia Hasdeu. O legatura spirituala care invinge moartea... si incearca sa ne demonstreze ca dincolo de moarte exista viata, suflete care isi accepta soarta. Am avea nevoie de carti intregi pentru a descrie viata, opera, cunostintele si contributia imensa pe care Bogdan Petriceicu Hasdeu, -mare istoric si filolog roman, o mare personalitate, a adus-o fondului cultural romanesc prin activitatile sale diversificate din mai multe domenii. Am avea nevoie de alte cateva carti pentru a descrie legatura speciala care se afla intre acest tata si fiica sa, legatura consolidata inca din timpul vietii si continuata dupa ea. Sa ma iertati daca indraznesc sa ma rezum doar la cateva pagini.

Destinul Iuliei nu a fost sa fie insa unul obisnuit, iar personalitatea sa deloc obisnuita, ci extraordinara. Iulia avea in ea suflul geniului, iar mintea sa era cu adevarat sclipitoare. Cum ai putea sa spui altfel despre un copil care la varsta de 2 ani si jumatate se familiariza cu alfabetul, care la 4 ani stia sa aseze cuvintele pe foaie si nu doar in limba romana, ci si in franceza si germana, care la 8 ani absolvea scoala primara si in scurt timp debuta si literar, la 11 absolvea gimnaziul Sf Sava si urma concomitant cursurile conservatorului muzical din Bucuresti, la 16 ani, lucru cu adevarat extraordinar pentru acea perioada, paseste pe taramurile Frantei ca studenta a celebrei universitati din Sorbona unde uimeste cu talentul si inteligenta sa? Se spune chiar ca Alexandru Macedonski venit in vizita in casa lui B.P. Hasdeu a ramas uimit de inteligenta, memoria si precocitatea copilei. Vazand fetita, pe atunci in varsta de numai 4 ani, poetul a intrebat-o amical daca stie versuri, iar fetita, curajoasa, nu i-a raspuns, ci l-a intrebat la randul sau: “Dar tu?”. Poetul i-a recitat atunci una din poeziile sale pe care micuta Iulia a ascultat-o cu atentie, dupa care a plecat intr-o alta camera. S-a intors in scurt timp si a recitat poetului, cuvant cu cuvant, poezia pe care o auzise cu putin timp inainte pentru prima oara.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo