IN ACEST ARTICOL:
Cat de multa iubire sa cuprinda inima unui om, biet trup pamantean, incat sa sfideze legile vietii, invocand spiritul celui plecat? Cata nebunie? Cata sfidare? Cata luciditate? Doar filozofia unei dureri netarmuite? Numai materialism si spiritism? Doar maretia unei creatii? Poti de fapt comunica cu cei dragi de la marginea unor lumi diferite? Si daca poti� nu iti este oare INTERZIS?

In Franta, ca si studenta, la indemnul parintilor, Iulia studiaza intens limbile clasice, se cufunda in invatamintele istoriei si ale filozofiei, tine expuneri si prelegeri remarcabile din istoria universala, continuand in acelasi timp sa scrie, sa picteze, sa nasca versuri si proza de multe ori sub pseudonimul de pseudonimul Camille Armand. Veti spune poate… dar unde este tineretea? Unde este copilaria? Unde este exuberanta de a trai? Unde este nebunia varstei? Inconstienta? Imaturitatea? Dar Iulia studiaza cu o frenezie iesita din comun si pune in studiu toata intensitatea si puterea caracterului sau. Iulia s-a refugiat in magia cititului si a lecturilor, iar jurnalul si scrierile sale pe care le semna uneori sub numele de Camille Armand dezvaluie un suflet in care musteste dorul de viata si iubirea... mult, poate prea mult chiar… Departe de tatal sau, Iulia (a plecat in Franta doar cu mama sa) comunica mult si des prin intermediul scrisorilor.

„Ea nu a cunoscut – la drept vorbind – nici dragostea materna, nici dragostea frateasca; a fost lipsita de afectiunea unui sot, a unui frate sau a unui copil; ea a dat tot ce a avut ca dragoste studiului si acolo a cautat afectiunea pe care nu o gasisein alta parte. A avut prea multa iubire in inima (…) Ce chin infiorator. Sa te simti facuta pentru a iubi si sa nu afli o inima care sa raspunda afectiunii tale, asta copleseste, ucide”. (C. Manolache- “Scantaietoare viata a iulie Hasdeu”, volum biografic aparut in 1939)

Amintirea Iuliei poarta un nimb deasupra si este inconjurata de sfintenie, respect si adoratie. Iulia nu a fost iubita doar de parintii sai, ci de o lume intreaga. Moartea sa nu a reusit sa o dea uitarii, iar despre fiinta si geniul sau se vorbeste cu un respect care te incearca numai in fata marilor suflete sau al marilor temple. Multi au fost cei care s-au intrebat cum ar fi aratat cultura romaneasca daca ar fi beneficiat nu doar de geniul tatalui, ci si de cel al fiicei... Dar multe dintre spiritele iluminate au un destin lumesc prea scurt. A fost ca ea sa fie astfel, sa plece prea curand, iar cei care doresc sa o cunoasca sa o cunoasca mai mult prin ochii tatalui. In ciuda varstei fragede la care a parasit aceasta lume, de la Iulia ne-a ramas o opera deosebita formata din cugetari, versuri, fragmente memorabile de proza.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri