Da!

-Ai vrea sa mai fim impreuna?
Ea, chiar daca el nu o vedea, era rosie de la varful degetelor pana in varful urechilor, iar inima era la un concurs de atletism. Ar fi vrut sa strige :
-Da!Da!Da!
Dar a preferat sa spuna
-Vorbim cand te intorci, miercuri (sau joi).
De data aceasta inima lui s-a asezat la startul cursei de atletism. I-a spus taios :
-Da, mai bine vorbim miercuri (sau joi)!
Si ea zambea de parca ar fi putut citi gandurile tuturor.

Ziua de miercuri a fost un calvar. Ea a numarat orele, secundele, minutele (in ordinea asta i-a fost foarte greu), iar lui i-a fost extrem de rau.intr-un final au vorbit si au stabilit ca se vor intalni… dar nu atunci.
Joi dimineata el a sunat-o sa vada daca a inteles ce simte si cum se simte el, iar ea a dat din cap. Nu si-a dat seama ca la telefon nu se vede si nici nu s-a gandit ca el are nevoie de o confirmare. Ea ramasese cu textul ei: “Fara sa stim ca e 24 februarie am vrut sa ne vedem. Ar fi trebuit sa fie magic, nu efemer.” Apoi ea a ajuns acasa, dar intuitia ii disparuse brusc. Pana in acel moment stiuse ca se vor impaca, ca se vor tine de mana ,ca se vor saruta in ploaie si chiar a plouat pentru ca ea sa se sarute; dar in momentul acela ea nu mai stia nimic. Apoi si-a revenit si i-a scris o scrisoare in care sa-l lamureasca –ea nu e nepasatoare- pe care voia sa i-o dea in ziua urmatoare.

Scrisoarea suna cam asa:

“Dragul meu (daca pot sa-ti spun asa),
Am preferat sa-ti scriu o scrisoare nu pentru ca nu stiu sa comunic, ci pentru ca ai interveni si tu, iar eu mi-as schimba discursul. M-am gandit toate zilele acestea daca as vrea sa fim din nou impreuna. Sigur ca vreau, mai ales ca am simtit ca ne vom impaca. Nu stiu sa-ti explic asta, dar asta simt. Mai mult de atat, chiar stiu ca va fi mult mai bine daca amandoi ne vom fi maturizat destul. Eu cred ca e mult mai mult de munca si mai putin timp. Dar hai sa luam asta ca pe o provocare si sa incercam sa ne oferim amintiri frumoase. Esti gata sa schimbam trecutul deloc romantic intr-unul fabulous?

---

---