Femeia, uneori prea mult...

O sa vorbesc azi despre altceva, aceleasi chestiuni... Despre exceptii. Excese. Exagerari. Toate la feminin Despre abaterile care tind sa devina normalitate. Despre o Madona la 50 de ani care adopta stilul de viata si de a fi al unei pustoaice de 16 de ani. Despre pustoaica de 16 ani care vrea sa-si expuna in vazul tuturor maturitatea pe care nu o are. Despre o femeie care se infometeaza de dragul barbatilor si isi petrece pauza de masa cu bobul de mazare din farfurie. Despre femeia de 270 de kg care iti doreste sa mai puna inca 200 de kg de dragul unei carti in care se dau jos nu haine, ci recorduri. Pentru a demonstra unei lumi intregi cat de multumita si incantata este sa fie in propria piele.

Vorbesc aiurea-n tramvai despre un ten spoit cu fond de ten mai mult decat ar putea fi vreodata parbrizul meu cu praf de Bucuresti. Despre un chip de ale carui sprancene nu au facut niciodata cunostinta cu penseta. Despre o femeie de Dorobanti care isi trage o atitudine ingamfata si plictisita, misca putin din picioare in semn de nerabdare, iti vorbeste de sus, in doi peri si trei fite diverse si crede ca te-a cucerit iremediabil. Well, did she...? Despre femei care pun naturalul in carca neingrijirii sau despre femei care vor frumusetea suprema. Despre dive defiland cu nonsalanta cu ifose de obiecte decorative, dornice de dependenta sentimentala sau materiala.

Despre fuste fix pe masura celor doua fese. Despre fuste prea lungi care ascund o pereche de picioare despre care nu o sa stii niciodata ca sunt pana in gat. Despre haine scumpe, neaparat de firma si disperarea ascunsa de a nu-ti mai permite si maine aceeasi salata scumpa. Despre pantaloni de trening si adidasi purtati pe post de rochie. Dar vreau mai ales sa vorbesc despre femeile care iti iau fata sau ti-o lasa masca muta. Si mai ales despre stralucire. Despre prea multa expunere. Prea multa straduinta de a fi altcineva, mai putin persoana ta. Prea multe incercari de a arata precum vedetele facand apel la teoria palagaliceasca a imitatiei: cum vine la gura, cum permite bugetul, vesnic gravitand in jurul obiectivului propus.

O sa vorbesc despre femeia care iti inchide gura pentru ca vrea sa-ti demonstreze ca ea stie sa vina cu replica perfecta. Despre prea mult parfum. Nu cele 5 picaturi celebre. Jumatate de sticla, esenta tare si exotica -must-have. Despre prea multa dezinhibitie. Despre femeia care nu sta pe ganduri inainte de a-ti arata minunile pe care stie sa le faca in pat, insistand sa ti le arate din prima ca tu, confuzul, sa intelegi ce ai putea pierde. Despre ceea ce urmeaza dupa... Adori minunile si niciodata nu le spui “nu”. Dar minunile nu trebuie sa vina asa lesne, trebuie sa rogi pe cineva pentru ele. Altfel devin banale. O sa vorbesc despre aratatul ostentativ a felului in care te-a inzestrat natura. Despre femeia care daca esti prea prost sa nu stii sa faci primul pas, sare imediat la actiune. Despre femei la care nu mai ai ce descoperi pentru ca s-au expus deja prea mult. Despre o altfel de emancipare a femeii. Altfel. Altfel decat am vrea, decat ar fi firesc.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo