Urare de Paste

Va fi lumina peste cateva zile! Se va asterne ca o ceata peste pomi si ii va lasa in floare, se va asterne peste pamanturi si le va lasa intr-o splendida verdeata, va poposi peste orasele gri si le va umple cu soare, se va opri in sufletele care mai au puterea sa astepte si le va da puterea de a crede in lucruri interzise. Ne vom grabi toti sa o culegem de unde stim mai bine. Din biserici, de la cel de sus, din natura, dintr-un copacel crescut sfidator printre insiruirile nesfarsite de sticle si betoane, dintr-un ou rosu ciocnit hoteste, din varful unor randuri redactate, dintr-o cutie de televizor, dintr-un gand frumos, din iubire pentru cei dragi, pentru cel drag, dintr-un dor nestavilit pentru copilarie si bucuria pura a altor sarbatori, din dorul crud, de-a pururi imatur, de a iubi si de fi iubita…

Poate ca poate prea pompos si fals acest articol, cu vorbarie si cuvinte goale. Poate ca ma grabesc sa astern repede ce am de spus ca sa miros cum trebuie aerul pur si reconfortant al zilelor de concediu si altadata sa vin mai inspirata. Poate ca ne ingramadim toti in preajma marilor sarbatori sa ne spunem numai urari de bine pe care mai apoi le facem pierdute in uitare. Iar dupa aceea, dupa… lasam totul la stadiul mort de tacere si ganduri ca si cum nimic nu ar fi fost spus. Stiu ca nici uneori nici nu avem timp prea mult sa ne bucuram de viata, de primavara, de tot ceea ce inseamna o sarbatoare si ca suntem prea concentrati si incrancenati ca sa ne traim vietile bine, cel mai bine, competent, profesional, mot-a mot dupa cum ne-au instruit la sedintele de training…

Stiu ca ne este greu si sa respiram pentru ca nu mai stim cum sa o facem. Majoritatea zilelor vietii noastre sunt o continua si incrancenata alergatura cu framantare si ingrijorare, cu lacrimi si stangeri din buze, incercand sa demonstram altora ca suntem cei mai buni, cei mai puternici, fiinte infailibile si invulnerabile. Dar suntem vulnerabili, suntem failibili, suntem slabi, suntem niste flori de mai purtate de vant intr-un destin. Dar suntem oameni si asa cum suntem (tocmai de aceea!) suntem extraordinar de frumosi. Zei si muritori. Minunati in greselile, urcarile, caderile si revenirile noastre.

Si tocmai de aceea nu putem lasa sa plece pur si simplu acel sentiment naucitor caruia i-am inchinat gandurile, zilele, anii, zecile de ani, pe care l-am pierdut din ganduri cu zilele, ani si zecile de ani daca intr-o zi obisnuita, cu miros de cozonac si oua rosii, cu senzatia de regasire il putem afla mai tanar si mai frumos ca niciodata. Pentru orice, dar pentru absolut orice.. exista speranta, exista atata timp cat nu renuntam la iubire. Pentru ca singura religie universala care promite totul tutoror (cu o singura conditie: sa credem in ea!) este doar… iubirea. Cineva, ceva trebuie sa o aduca si anul acesta celor care nu au, celor care si-o doresc. Cineva trebuie sa le spuna celor care o au sa o pastreze cu sfintenie caci formula ei magica poate tine piept tuturor crizelor, tuturor relelor, tuturor zbuciumurilor si indeciziilor. Cineva vrea neaparat sa v-o ureze din suflet voua, cititoarele noastre dragi. IUBIRE! Lumina! Speranta! Echilibru! Un Paste minunat si toate zilele din lume in care sa le aveti pe toate!

Cu drag,

Echipa Garbo

Foto principala: Hepta.ro

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo