Pana cand nu te iubeam...

Uneori insa as vrea sa ma intorc acolo ca sa pot sa sterg, sa sterg tot ce nu ma lasa acum sa uit. Uneori as vrea sa vina ploaia si sa spele tot ce a fost urat. Uneori tot ma intreb cine sau ce ar mai putea sa-mi fie salvare. Uneori as vrea sa vina soarele sa lumineze tot ce a fost frumos. Uneori as vrea sa vina ceata sa nu mai imi aminteasca nimic. Uneori imi doresc ca ziua de maine si intamplarea sa mi te aduca in calea mea. Imediat imi blestem gandul pacatos. Uneori as vrea sa pot sa sterg din minte niste numere familiare care formeaza un strain si ciudat numar de telefon. Uneori as vrea sa o luam inapoi de la inceput si sa terminam frumos de data aceasta, trasand cu creionul un cuprins mai plastic, mai putin trist.

Uneori imi vine sa ma dau jos din vise si sa le sugrum asa cum ma sugruma si ele pe mine. Uneori as vrea sa fi spart eu cana de la tine si sa nu fi alunecat intamplator, sfidandu-ma, facand pe plac gravitatiei, prefigurand tradarea si sfarsitul. Uneori imi cer sufletul inapoi si primesc un raspuns doar pe jumatate. Uneori imi cer iubirea, imi invoc puterea de a mai iubi si primesc cu sfasiere o confirmare cruda. Uneori imi vreau visurile inapoi si nu ma pot abtine sa nu-l condamn pe hotul care-a fugit de mana cu toate visurile mele. Uneori imi vine sa sparg oglinda pentru ca e mincinoasa si in luciul ei se reflecta 2 in loc de 1. Uneori e imposibil sa treci nepasator pe langa amintiri fara sa intorci capul. Uneori pare imposibil.

Dar de cele mai multe ori ma intorc din rataciri ca sa imi tip ca m-am intors. De cele mai multe ori refuz sa fac pe plac sufletului care numeroteaza mai mult ca mintea si ca trupul tot ce a simtit, tot ce l-a facut fericit si tot ce l-a lovit. De cele mai multe ori ma sfidez, te sfidez si imi arunc pe fata si in ochi - nici eu nu stiu de unde - un aer, o putere care imi strange toate dorintele si sperantele laolalta, soptindu-mi ca nu am obosit. De cele mai multe ori predic mortilor lectia mea de viata. De cele mai multe ori, durerea trece mai repede decat a trecut iubirea. De cele mai multe ori, rup lanturile care nu vor sa se franga. Si fac ceea ce nu am stiut niciodata: astept. Astept de cele mai multe ori... Pana cand picioarele nu mai tremura, pana cand vocea poate sa spuna tare un nume fara sa trupul sa tresalte pe dinauntru. Pana cand ultima suflare imi invinge unica bruma de vointa. Pana cand ma transform intr-un alt miracol si ma dezleg de trecut, lasand loc pentru un miracol viitor. Pana cand nu te mai iubeam..

Dana Negoita

Foto 1: Hepta.ro

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo