Imi doream de mult sa ma rastesc, sa ma razbun pe cel care m-a lasat singura pe lume printre atatia oameni care imi strang cercul de vieti de deasupra mea. Inventasem un vocabular special cu cuvinte de repros si ura pe care nimeni nu le-a mai folosit niciodata pana acum. Ma pomenesc insa ca nu spun nimic. La fel ca si acum cand imi pregatisem cele mai sensibile si dulci combinatii de cuvinte si fraze ca sa infloresc ce spun. De parca eu as fi plans vreodata in toate noptile goale in care urla pustiul in mine. Eu doar am murit in mine de mii de ori. N-am avut privilegiul lacrimilor. Si a nu putea sa plangi este cel mai mare blestem. As vrea sa il blestem la randul meu, dar nu pot. Niciodata nu i-am dorit raul cu adevarat.
Au incercat sa ma vindece de iubire, de durerea permanenta a unei iubiri imposibile, reusesc in cele din urma sa ii spun… Au vrut sa-mi arate cu orice pret ca lumea merge mai departe, curge, te trage, te taraste in ea, te obliga sa apesi butonul cu pulbere si sa arunci in aer tot ceea ce te face nefericit. Mi-au spus ca toata lumea, mai devreme sau mai tarziu, trece prin asa. A clatinat din cap. Nu este atat de rau pe cat pare, imi spune. Stiu oameni care dupa… au reusit sa fie din nou fericiti. Si tu vei fi… M-a luat de mana si mi-a aratat oameni care stau tristi pe banca cu capetele plecate. Mi-a parut rau pentru ei si am incercat sa zambesc pentru a le risipi tristetea. Vezi? Si tu…
Are aceiasi ochi caprui banali, de un negru golit de maro pe care nu o sa-l pot uita niciodata. Tace, dar ochii lui tipa sfidatori la mine. Ca nu vrea sa auda ca am capitulat. Nici nu m-as fi gandit vreodata sa-i marturisesc altceva... Orice ar fi sa nu iti para rau de ce ceea ce a fost, mi-a spus... Mereu lucrurile frumoase se scriu in doi, iar cand doi dispare de undeva apare o alta mana care te invata din nou sa scrii. Oricat te-ar durea, sa nu iti ceri inapoi tot ceea ce ai investit. Gandeste-te la tot la ca un dar pe care l-ai facut cuiva ca sa iti faci bine tie, sa iti certifici ca poti iubi. Ma gandeam… era totul ca un vis urat caruia nu indrazneam, nu vroiam si nu aveam putere sa-i spun la revedere…
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate