“Cu ceva timp in urma mi s-a cerut sa vorbesc la scoala copiilor mei despre calatoria mea din decembrie 2003 in Afganistan.
Am asteptat sa fiu introdusa, purtind o burqa cumparata in acea tara distrusa de razboi, crezind ca nu va dura decit un minut, poate doua. Dar introducerea a durat cu mult mai mult decat anticipasem si pana sa vad fetele luminoase ale copiilor, ma sufocam, simteam ca sint intr-o cusca. Nu stiu exact cit am stat imbracata in burka, dar probabil nu am purtat confectia sufocanta, in forma de cort, cu plasa peste ochi, mai mult de zece minute. Le-am spus copiilor ca m-am simtit ca ingropata de vie.[...]
Am intrebat multele femei pe care le-am intilnit daca le face placere sa poarte burka. Niciuna nu a raspuns afirmativ. De fapt, toate le urasc aproape la fel de mult cum ii urasc pe talibani.
Nu e de mirare. Temnita in burka e foarte aspra pentru aceste femei. Multora le-au cazut mare parte din dinti si parul din cauza lipsei de vitamina D, care e produsa de soare… Dupa putin timp petrecut in Afganistan, femeile imbracate cu burka lor par niste aparitii fantomatice lipsite de fata, individualitate sau umanitate…”, scrie Licia Corbella, intr-un articol citat de catre Patrupedbun.net.
O experienta similara, din timpul unui performance artistic, ma face sa confirm spusele jurnalistei canadiene. Imbracata din cap pana in picioare in niqab, incercam sa simt ceea ce simte o femeie islamica care este obligata de religie sa se ascunda de privirile indiscrete ale barbatilor straini. “Niciun om sanatos si liber nu ar alege sa poarte burka”, spune jurnalista canadiana…
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară