Copilaria, eterna tinerete din noi

Lasa-mi ochii sa ii gadile verdele padurilor si sa nu cunosc griul cladirilor si cele 1000 de fete ale monitorului si ale internetului.

Lasa sa mi se inroseasca urechile si obrajii de placerea de a ma legana ore intregi intr-un tobogan. Sa ma lasi sa sar in sus de bucurie cand joc sotron. Sa nu ma pedepsesti cand plang ca amarul si supararea or sa-mi treaca repede. Sa nu-mi iei inocenta caci fara de ea, eu sunt nimic. Nu-mi maturiza zambetul caci in lipsa lui nu mai pot sa fiu nici eu. Nu ma lasa sa ma intristez si nu mai turna... daca poti... nisip in clepsidra scurta a vietii.

Lasa-ma sa-mi fie teama de monstrii care ma asteapta pe holul intins si mare si nu de monstrii umani, din viata reala.

Lasa-ma sa cred ca prietenii imaginari sunt mai reali decat cei virtuali si ca iti sunt alaturi atunci cand am nevoie. Lasa-ma sa cred ca daca miros suflu in palariutele albe si zburatoare de papadie imi voi intalni intr-o buna zi printul sau sufletul meu pereche. Lasa-ma sa zbor peste campii odata cu ele...

Lasa-ma sa nu stiu de ce dispar oameni fara sa-si ia ramas bun, lasa-ma sa cred pana la ultima suflare ca iubirea ne apartine pana la ultima suflare celor care mai cred inca in zbor.

Lasa-ma sa cred in iubire, in oameni, in frumusetea lor si fereste-ma, lume, de durerea de a uita ce inseamna sa fii copil.

La multi ani, copii adulti! Si La Multi Ani copiilor vostri! Copilaria... nu o putem lasa sa dispara, este singurul lucru care merita pastrat viu.

Un articol de Dana Negoita

Foto: Hepta.ro

Garbo

Ultima actualizare: 31 Mai 2018 @ 02:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo