Longevitate uimitoare în Ținutul Buzăului: Comunitățile cu un număr remarcabil de locuitori de peste 90 de ani dezvăluie secretele unei vieți lungi

Comunicat de presă

Pe tărâmul „Focului viu” din Ținutul Buzăului, până şi oamenii par animați de o flacără interioară ce-i face să trăiască vieți lungi, într-o arhaică armonie cu natura. Aparent, Ținutul Buzăului – zonă declarată Geoparc Internațional UNESCO în 2022– găzduiește ceea ce oamenii de știință au supranumit blue zone, respectiv o regiune în care mulți membri ai comunității au o durată de viață neobișnuit de lungă comparativ cu media populației de pe restul planetei.

Datele primăriei din comuna Mânzălești, din Valea Slănicului, arată că, din cei 2000 de locuitori ai zonei, 40 au vârste de peste 90 de ani, ceea ce reprezintă circa 2% din populație. Această incidență este una neobișnuită, fiind de 4 ori mai mare comparativ cu media națională din România, unde, potrivit ultimului recensământ, din populația totală de 19,053 de milioane de locuitori, 102.000 de persoane sunt trecute de 90 de ani, respectiv 0,5 din populație. Procentul din Mânzălești este comparativ cu cel din faimoasele „zone albastre” precum Icaria, din Sardinia, sau peninsula Nicoya, din Costa Rica. Dacă aceste locuri îndepărtate au fost deja intens mediatizate, Mânzăleștiul şi Valea Slănicului sunt o revelație și un secret încă nespus, numai bun de descoperit.

Asociația Ținutul Buzăului și-a propus să recupereze secretele bătrânilor locului pentru ca acestea să nu dispară odată cu ei, captând pe peliculă acest rezervor de înțelepciune care i-a făcut pe localnici să-și asigure un trai tihnit și să bată recorduri de longevitate.

”Odată cu eforturile noastre, și ale partenerilor noștri, de a introduce Ținutul Buzăului în grupul select al Geoparcurilor UNESCO am descoperit în regiune adevărate comori, care depășesc zona atracțiilor turistice sau gastronomice și intră în sfera bunăstării și calității vieții la care aspirăm cu toții. Primele episoade realizate de Digi World în parteneriat cu noi au dezvăluit un filon de longevitate surprinzător, pe care am hotărât să-l explorăm prin noi filme documentare realizate în cadrul unui proiect al Geoparcului. Vrem să scoatem la lumină toate aceste lucruri pentru ca românii și întreaga lume să afle despre ele”, arată Răzvan-Gabriel Popa, Manager al Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului.

Întreg Ținutul Buzăului este un exponent al longevității, poate și pentru că aici s-a păstrat un stil de viață sănătos, încă profund legat de ritualurile agricole și de tradiții vechi. Oamenii locului consumă alimente curate, cultivate de ei în grădină, muncesc și fac mișcare neîntrerupt, țin post, mănâncă și beau moderat, sunt împăciuitori și își pun viața în mâna destinului, mentalitate ce le dă o detașare și o putere stoică de-a trece peste greutăți. La toate acestea contribuie aerul nepoluat, sarea, relieful, pădurile și vibrația specială a acestei zone atât de dăruite de natură.

Însă această viață simplă și naturală e pe cale de dispariție: zona se depopulează iar tinerii preferă orașul și stilul său de viață comod, dar deseori toxic.

Mini-documentare despre secretele unei vieți lungi și tihnite

O echipă de filmare a Geoparcului a realizat o serie de documentare, intitulate Ținutul, bucată cu bucată, despre longevitate și efemeritate, două extreme care coexistă într-una dintre cele mai puțin cunoscute și mai frumoase regiuni ale României. Longevitate, pentru că oamenii trăiesc aici vieți atipic de lungi, dar și efemeritate, pentru că acest stil de viață e pe cale de dispariție.

”Noi ne-am propus să-l conservăm pentru memorie, să-i captăm cinematografic înțelepciunea și vigoarea într-o serie de documentare despre cel mai sustenabil stil de viață: comuniunea cu natura. Să reînvățăm de la bătrânii din Ţinutul Buzăului ce știam și am uitat: simplitatea, cumpătarea și bunul simț”, spune coordonatoarea proiectului de documentare video, Anca Grădinariu, realizatoare TV și membră a Asociației Ținutul Buzăului.

„Ne-am dat seama că am avem în fața noastră o comoară, ceva foarte prețios: am reușit să descoperim și să filmăm repere umane veritabile, de la care putem reînvăța cum să ducem o viață sănătoasă, independentă până la adânci bătrâneți, în pace cu sine și cu mediul înconjurător. Toate acestea într-o lume modernă în care prezervarea naturii și sustenabilitatea au devenit niște urgențe. Nu ne vom opri aici: vom continua să stăm de vorbă cu oamenii zonei, să le ascultăm sfaturile, îi vom filma în timp ce-și duc viața așa cum știu de decenii, ca să le descoperim incredibila vitalitate, longevitate, înțelepciune și reziliență. Vom reînvăța ce am uitat: să trăim în armonie cu natura. Mult și bine”, mai spune autoarea reportajelor.

Anca Grădinariu a stat de vorbă cu zeci de seniori pentru a afla secretul a ceea ce-i ține în viață, simțindu-se acum ca o adevărată membră a comunității. ”Când vin aici, în Valea Slănicului, ca să filmez, oamenii vin la mine și-mi povestesc de rudele și cunoștințele lor care au 90, 100 de ani, și care sunt în continuare vibranți și muncitori. Sunt bătrâni care n-au auzit în viața lor de lifestyle și totuși au adoptat un mod sănătos de a trăi pentru că așa l-au moștenit sau pentru că bunul simț și experiența i-au învățat că e alegerea corect.

Cu ajutorul cunoștințelor pe care le-am căpătat în urma unui master în sociologia consumului, am realizat, practic, o cercetare calitativă, cu rezultate nu foarte diferite de cele documentate în cartea sau documentarul Blue Zones. Cred că e menirea unor instituții abilitate să investigheze într-o manieră cantitativă, mai temeinică, acest fenomen atât timp cât acesta încă mai există (în Valea Slănicului sau în altă parte), pentru că concluziile lui ar putea ajută enorm societatea românească și dorința noastră de a trăi o viață mai lungă și mai sănătoasă”.

*********

De câte ori îl vizităm, Nea Gică Baciu, cel mai bătrân vânător din țară, acum la venerabila vârstă de 101 de ani, ne aleargă pe dealurile abrupte ale comunei Mânzăleşti. Nu reușim să ținem pasul cu el, ba chiar îl pierdem din ochi. Ne așteaptă în vârful unui deal, lângă un eleșteu de basm. „Nea Gică, vrei să ne omori?”, îl întrebăm. Pare mirat: „Cum, că am mers mai încet, special pentru voi!”. Ceva mai târziu, șugubățul personaj nu ne omoară, dar ne bagă sub masă, pentru că ne tot îndeamnă să dăm pe gât păhărelele de țuică de prune în ritm cu el. Acest tânăr centenar este crescător de animale, vânător, dulgher, agricultor, bucătar, rachier, cântăreț din fluier şi din frunză, mare povestitor...

Dacă e ceva ce nu știe să facă, e pentru că nu s-a inventat. Trăiește singur în vârf de munte, la capătul unei pante abrupte care ar putea să-i scoată sufletul unuia de două ori mai tânăr. Îi place solitudinea - „sunt ca Danil Sihastru” - și nu vrea „să-l calce toată lumea, toată ziua”. Vara trecută, n-a găsit muncitori să vină la lucru, așa că și-a cosit și prășit domeniul împreună cu fiica sa, Roneta. A muncit neîntrerupt, așa cum știe de la tatăl său, și nu s-a oprit nicio clipă din cântat melodii învățate de la bunicul. Noi am fost acolo și am documentat totul, într-un scurtmetraj selecționat la multe festivaluri de film.

Dar Nea Gică nu e singurul: în zona Buzăului, nonagenarii care lucrează pământul la fel ca în tinerețe şi se gospodăresc singur sunt o normalitate. Și mulți dintre centenari sunt încă activi. În Mânzăleşti, am descoperit o femeie care a trăit 113 ani. Care le e misterul? Aerul, relieful, credința profundă, faptul că își procură hrana din propria gospodărie, optimismul, pofta de viață, moștenirea genetică, stilul de viață minimalist. Toate acestea, plus încă ceva: o profundă comuniune cu natura, o înțelegere a ritmurilor şi ritualurilor ancestrale.

Bucătăria lui Nea Gică se bazează pe prune, pe dovleac şi pe vechiul cuptor cu lemne. Nelipsită e și țuica, făcută la un cazan mai bătrân ca el.

„Mie pădurea, muntele ăsta îmi pare foarte frumos. Când mă duc încolo, parcă nu-i frumos ca la mine aici. Da, pădure, auzi urlete, auzi bufnă, vulpe, porci”, ne spune Maria Zăican, „doamna din pădure”. Ea trăiește cu stoicism, seninătate și umor într-un sat părăsit, pierdut în munți, a cărei singură locuitoare este. „Ursul vine, mănâncă pe-aicea prune. Cerbul astă toamnă a venit cu puiul și mi-a mâncat varza toată. Eu m-am supărat, dar degeaba că lui îi place varza. Sunt mai periculoși oamenii. Animalele mai fug. Oamenii-s zăpăciți la cap”. Documentarul pe care l-am realizat despre doamna Maria a devenit viral, având peste 1.2 milioane de vizualizări. Oamenii au găsit în ea o figură inspirațională, veriga pierdută cu un stil de viață în comuniune cu natura.

Succesul acestui clip ne-a determinat să facem și o continuare, în care să ne reconectăm cu Maria Zăican.

Eroii noștri ne-au lăsat în viața lor, cu naturalețe, simplitate și ospitalitate și ne-au împărtășit din felul lor onest, sănătos și nepretențios de-a vedea viața.

* RESURSE VIDEO puse la dispoziție de Asociația Ținutul Buzăului

Credite foto: Asociația Ținutul Buzăului

Garbo

Ultima actualizare: 11 Decembrie 2023 @ 01:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo