Istoria Micului Trianon și viața tumultoasă a Prințesei Alice Cantacuzino

Inspirat din grandoarea și eleganța Trianonului de la Versailles, Palatul din Florești a fost ridicat de Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut și sub numele de „Nababul”, datorită averii sale impresionante si puterii politice.

Construcția palatului Micul Trianon a început în anul 1911, la inițiativa lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, care a dorit să ofere această bijuterie arhitecturală nepoatei sale, Alice Cantacuzino.

Puteți admira palatul la cea de-a noua ediție a Karpatia Horse Show, competiția ecvestră internațională, ce va avea loc în perioada 27 și 29 septembrie pe vastul Domeniu Cantacuzino din Florești, Prahova. O parte dintre fondurile strânse prin vânzarea biletelor sunt direcţionate către restaurarea Domeniului Cantacuzino şi consolidarea Palatului Micul Trianon.

Vizitatorii au astfel ocazia de a descoperi și istoria fascinantă a Domeniului Cantacuzino, dar și a palatului înțelegând legătura dintre aristocrația românească și influențele franceze din secolul XX.

Biletele și abonamentele s-au pus în vânzare aici.
Mai multe detalii despre programul evenimentului aici.

Începând cu această ediție, spectatorii pot opta pentru acces în tribune acoperite cu loc asigurat, tribune ce înconjoară arena principală. De asemenea, facilitățile zonei VIP vor fi extinse masiv prin dublarea zonei de terasă și creșterea numărului de loje care pot găzdui grupuri de prieteni sau parteneri.

Cine a fost Prințesa Alice Cantacuzino

Prințesa Alice M. Cantacuzino a fost una dintre personalitățile marcante ale României din prima jumătate a secolului XX, o femeie deosebit de complexă, care a excelat în literatură, sport și jurnalism. Născută într-o familie aristocratică de origine greacă, cu rădăcini în Imperiul Bizantin, Alice Cantacuzino a trăit o viață plină de provocări și realizări, fiind un exemplu rar de curaj, determinare și talent.

Deși cunoscută în special pentru activitatea sa literară și artistică, Alice Cantacuzino și-a câștigat un loc de cinste în istoria României, în calitate de corespondent de război în cel de-al Doilea Război Mondial. Fiica Mărucăi Cantacuzino, Alice a avut un caracter puternic și a dorit să fie nu doar un martor pasiv al vremurilor, ci să fie prezentă în miezul evenimentelor care marcau istoria.

Alice a realizat patru misiuni ca reporter de front, demonstrând curaj și pasiune într-o perioadă extrem de dificilă. Prima misiune a avut loc în 1941, în stepa ucraineană, în timpul avansului forțelor româno-germane împotriva Uniunii Sovietice. Misiunile următoare au fost desfășurate în 1943, de data aceasta pe Marea Neagră, unde Alice a cerut personal să fie prezentă la bordul navelor Marinei Militare Române. Dorința sa de a fi implicată direct în aceste operațiuni navale arată nu doar pasiunea sa pentru jurnalismul de front, ci și fascinația sa pentru aventură. Aceste misiuni i-au adus faima și respectul nu doar în cercurile militare, ci și în rândul opiniei publice românești.

În afara activităților sale de corespondent de război, Alice M. Cantacuzino s-a remarcat și în cercurile literare, ajungând o scriitoare și un dramaturg de renume. A scris lucrări ce reflectau experiențele sale de viață, dar și realitățile vremii. Ca sportivă, Alice s-a remarcat în echitație și alte discipline nobiliare, fiind o prezență constantă în cercurile mondene ale elitei românești din acea perioadă.

Viața personală a prințesei Alice Cantacuzino a fost la fel de tumultuoasă și interesantă ca activitatea sa profesională. S-a căsătorit cu prințul Mihail Sturdza, dar relația lor nu a rezistat. După despărțirea de Mihail Sturdza, Alice și-a continuat viața plină de evenimente, fiind martora unor schimbări politice și sociale dramatice în România.

Un episod important din viața ei a fost cel din septembrie 1944, când moșia sa de la Florești, una dintre cele mai frumoase proprietăți din România, a fost jefuită de armata sovietică. Aceasta a fost o perioadă extrem de dureroasă pentru Alice, deoarece pierderea moșiei reprezenta nu doar o lovitură materială, ci și o despărțire simbolică de o parte esențială a moștenirii și identității sale.

După instaurarea regimului comunist în România, Alice, la fel ca mulți membri ai nobilimii românești, a fost forțată să plece în exil.

Ajunsă în Franța, Alice și-a refăcut viața alături de maiorul Lupoaie, un alt refugiat politic român. Chiar dacă a trăit departe de țară, amintirea și contribuțiile sale culturale și istorice au rămas vii în România. Pasiunea sa pentru literatură nu a dispărut nici în exil, iar Alice a continuat să scrie și să participe la viața culturală românească, chiar și de la distanță.

Prințesa Alice Cantacuzino a murit la 21 ianuarie 1979, la vârsta de 80 de ani, în Franța, dar moștenirea sa culturală și istorică rămâne vie. De la activitatea sa de corespondent de război la contribuțiile sale literare și până la viața sa personală marcată de tumultul istoriei, Alice Cantacuzino rămâne o figură emblematică pentru perioada interbelică și cea de după război. Astăzi, numele său este sinonim cu curajul, dedicarea și pasiunea pentru adevăr, lăsând o amprentă puternică în istoria culturală și militară a României, fiindu-i dedicat si un film “”Enescu - Geniul şi Prinţesa” în al cărui rol principal a fost distribuită Kira Hagi.

Garbo

Ultima actualizare: 23 Septembrie 2024 @ 10:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo