Perfectionismul

Vrem un trup perfect, un job perfect, un sot ideal, copii minunati, o casa pe masura, un cont in banca menit sa ne asigure tot ce avem nevoie si le vrem pe toate acum.

Acesta pare sa fie idealul modern. Am invatat din mass-media ca exista oameni care le au pe toate si nu vrem sa acceptam ca noi suntem mai prejos decat ei. In spatele imaginii, vor exista insa, intotdeauna, probleme majore.

Poate ca sursa tuturor dezechilibrelor care ne afecteaza este perfectionismul. Ni se intampla tot mai des sa fim nemultumiti de noi insine, sa nu reusim sa ne multumim cu ceea ce avem.

A fi perfectionist poate fi si calitate, dar si blestem. Dus la extrem, perfectionismul ne poate umbri viata. Fiind in permanenta nemultumiti de ceea ce am obtinut, nu vom face decat sa uitam sa ne traim viata.

Atunci cand perfectionistii gresesc, sunt napustiti de ganduri daunatoare. Se produce un fel de dedublare: pe de o parte avem observatorul suprem si fiinta care a gresit. Observatorul isi manifesta nemultumirea, pedepsindu-l aspru pe cel ce a a indraznit sa esueze. Ce se intampla insa in timp cu fiinta care este in permanenta pedepsita? Se va razvrati asupra noastra. Trebuie sa invatam sa apreciem fiecare reusita, oricat de mica. Si poate ca nu ar fi rau ca in fiecare zi sa ne felicitam pentru orice fapta frumoasa. Trebuie sa ne respectam, trebuie sa ne iubim. Si nu, nu este un gest narcisist, ci unul mai degraba realist. Observand care ne sunt calitatile si apreciindu-le, constientizandu-ne greselile, putem sa avem o imagine mai clara despre ceea ce suntem, putem sa aflam care ne sunt limitele. Putem sa aflam care ne sunt determinarile, si poate mai important, astfel vor iesi la iveala indeterminarile. Multi sunt cei care stiu care le sunt caracteristicile determinante, dar putini sunt cei capabili sa "profite" de indeterminari.

Pentru, un perfectionist, fiecare esec clatina puternic imaginea de sine. Nu sunt luate in calcul eventualele circumstante care au conlucrat la problema, iar perfectionistul nu se gandeste nicio secunda ca uneori mai trebuie sa invatam si din propriile greseli. Uneori nu dam randament maxim, dar acest fapt nu trebuie sa ne influenteze perceptia de sine. Trebuie sa ne acceptam pe noi insine. Este imposibil sa nu avem si defecte, iar cel ce si le constientizeaza, le accepta sau le depaseste este cel cu adevarat puternic.

---

---