Tu...

Spre centrul pamantului iti gasesc ochii. Sunt negri ca iadul, duri ca suferinta si blanzi ca natura dupa iarna lunga. Si in apele care sunt inca limpezi citesc determinarea de a nu parasi niciodata ceea ce iubesc. In paduri iti intalnesc mainile. Sunt puternice. S-au hranit cu seva si taria copacilor si au invatat sa-si treaca degetele prin lanurile de grau cu aceeasi blandete cu care stiu sa apese strunele sufletului. In soare gasesc dogoarea cu care o sa-mi sorbi imbratisarea de pe buze, din carne si din sangele care clocotind sub pulsatia de caldura.

Bratele sunt liane de care nu as vrea sa ma desprind vreodata. In pesteri, gasesc locul moale si potrivit in care pielea mea face cunostinta cu pielea ta. In firele de iarba aspre care au rasarit printre ghetarii mari si albi iti intalnesc parul scurt. Nu ma pot abtine sa nu-ti trec mana prin par si sa-ti sarut incep pleoapele. Sunt moi si unduitoare si se intind umbros ca niste dealuri. De data asta nu vociferezi, dar respiratia ta ma arde. E ca o lava care curge fierbinte peste mine.

Degetele tale sunt precum iarba cruda, moi si reci si se impletesc minunat cu gandurile mele. Le vad in deserturile pline de imensitate, intinzandu-se la nesfarsit inaintea noastra. Buzele ti le-am gasit la tarm de mare, cu acelasi gust usor-amar, delicios si interzis, de valuri inspumate. In vanturi si la rascrucea lor, acolo unde se prind de mana si se intrec in jocuri de iubire, iti gasesc visurile, asteptarile si sperantele tale. Si sufletul imi creste groaznic, prins intre orizont si eternitate. In palmele tale gasesc vaile netede prin care mi-au sangerat genunchii, din care s-au prelins picaturi reci de sange. Si in pielea ta gasesc desertul. In porii ei simt granule de nisip, iar in mangaierea ei gasesc ploaia care nu pedepseste niciodata, ci doar binecuvanteaza. In culorile curcubeului, lumina din ochii tai, gasesc speranta ca nu ma vei uita niciodata.

Iar fruntea ta cu riduri aduce multe cu cerul instelat. Ma opresc pentru o secunda pe un pod vechi ca sa sa pot sa-l ascult. Aud sclipirile de stele si le inteleg povestea. Si in furtuni iti gasesc lacrimile. Si in curcubeu dau nas in nas cu cel mai frumos zambet din lume. Ma bucur totusi ca ai construit in nori aceleasi vise in care ne intalnim noaptea... In nemarginirea orizontului iti descopar sufletul. E un pic ciudat, este chiar mai frumos decat mi-am imaginat… Si in mijlocul pustiului nu gasesc nimic in afara de tine. In imbratisarea ta regasesc tot dorul, toata asteptarea, tot suspinul, dorintele adunate si scazute. Tot ce am asteptat o viata.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo