Sissi, Imparateasa Austriei: Legenda vie a unei frumuseti nefericite

“E atat de frumoasa!”...

Legenda spune ca sahul Persiei a refuzat sa-si incheie vizita oficiala in Austria din 1873 inainte de o vedea cu proprii ochi pe imparateasa a carei faima atinsese chiar si Orientul. “E atat de frumoasa!...”, exclama uimit, impotriva tuturor etichetelor sociale, atunci cand o vede pentru prima oara. Frumusetea sa fabuloasa, gratia, farmecul si aura misterioasa care plutea in jurul sau ii determina pe cei din jur, atat barbati, cat si femei, sa o priveasca cu admiratie, dar si cu invidie. Elisabeta isi respecta cu sfintenie ritualul zilnic de infrumusetare si este perfect constienta de frumusetea tenului sau alb. Parul sau era extraordinar de lung si bine intretinut, stralucitor si de culoare inchis, depasind nivelul genunchilor, iar pieptanarea si coafarea sa tinea chiar si trei ore pe zi.

Persoanele care se ocupau de coafarea parului imparatesei erau obligate sa poarte manusi albe si sa evite purtarea de bijuterii pe degete pentru a nu agresa parul. Se spune firele de par cazute erau stranse intr-un bol de argint si numerate, iar daca acestea era prea multe, imparateasa isi dojenea cu asprime coafeza. Coafeza cea mai indragita de imparateasa era Fanny, iar imparateasa isi alegea doamnele de companie in functie de puterea lor si de capacitatea de a-I rezista capriciilor. Mai mult, o data la doua luni, parul era spalat cu un amestec special de galbenus de ou si coniac, procedura ce dura chiar si o zi intreaga. Odata trecuta de tinerete, Elisabeta obisnuia sa-i dea reflexe de culoare parului apeland la o infuzie obtinuta din coji de nuci.

Se spunea despre ea ca era trista si ca obisnuia sa se plimbe singuratica pe colidoarele palatului si pe aleile gradinilor afisand o privire nostalgica si ganditoare. “E trista”, se spunea despre ei. Tristetea ei ar fi astazi echivalentul unei depresii…. Poate ca de aceea aceasta iubire, poate exagerata, fata de propriul trup, a fost o modalitate de a scapa de nefericirea destinului sau.

Punand pret pe naturaletea sa, Elisabeta folosea parfumul cu discretie si nu apela la machiaj, parul fiind singurul care beneficia de cateva picaturi discrete de parfum. In lungile ore pe care le dedica infrumusetarii, Elisabeta obisnuia sa invete limba maghiara, dar si greaca veche si moderna. Elisabeta era in permanenta preocupata de mentinerea frumusetii sale si experimenta diverse licori si retete obtinute la drogheria curtii imperiale. Tenul, la fel de mult ca si silueta, erau extrem de importante pentru Elisabeta. Pielea chipului era intretinuta cu o crema preparata din parafina, o ceara speciala obtinuta din craniul de balena, ulei de migdale si apa de trandafiri sau cu un preparat racoritor foarte indragit si de doamnele de la curte. Printre ingredientele caruia se numarau uleiul de migdale, untul de cacao, ceara de albine si apa de trandafiri.

Lotiunile de fata obtinute din florile de violete, lavanda si cele de trandafir se numarau printre preferatele imparatesei atunci venea vorba de catifelarea si tonifierea pielii. Igiena corporala, ingrijirea trupului si mentinerea unei siluete gratioase se numarau de altfel printre obsesiile zilnice ale frumoasei imparatese. Gratioasa doamna alterneaza baile reci cu cele calde, adora sa-si rasfete pielea cu bai calde cu ulei de masline, in anumite nopti isi infasoara soldurile in panze inmuiate in otet de violete pentru subtierea taliei, doarme fara perna pentru a-si mentine o pozitie corecta a trupului, iar gatul si-l infasura in panze imbibate in apa tonica. Chiar daca era mama si a trecut prin mai multe nasteri, in ciuda siluetei sale inalte, greutatea Elisabetei nu a depasit niciodata 50 de kilograme.

Dieta riguroasa si autoimpusa care se reduce uneori la lapte acru, o varietate de fructe sau sange de bou conform spuselor din popor, evitarea mesei de seara, micul dejun sanatos, echitatia pe care o adora si o practica inca din copilarie, diversele sporturi practicate in apartamentele sale, toate acestea dovedesc eforturile pe care imparateasa le depunea pentru a si mentine supletea trupului. Obsedata de propriul trup pe care si-l strangea in corsete dupa moda vremii, talia imparatesei masura nici mai mult nici mai putin de 40 de centimetri. Astazi am numi-o anorexica… Imparateasa Elisabeta a Austriei era considerata un fashion –icon al vremurilor in care a trait, rochiile sale, impozante si de un gust desavarsit, taindu-ti respiratia. Faimoasele si fabuloasele rochii pe care le-a purtat in ziua nuntii se afla expuse la muzeul aflat in palatul Hofburg din Viena.

Mi s-a intamplat sa mor....

Dupa moartea fiului sau in 1889 care a reprezentat un adevarat scandal al acelor vremuri (Rudolf isi ucide amanta la Mayerling, dupa care isi ia viata) cea mai buna prietena a Elisabetei devine tristetea, iar doliul -singura sa alinare. Declinul sau emotional se accentueaza, iar prabusirea devine inevitabila. Imparateasa se retrage in lumea ei si evita pe cat posibil contactele sociale. De acum inainte, tinutele sale vor fi confectionate exclusiv din materiale de culoare neagra. Ultima sa aparitie oficiala a fost consemnata in anul 1896 la Budapesta, Kalman Miksz povestind ca avea inca un chip frumos, dar pe care durerea si suferinta isi pusesera amprenta. Atitudinea ei era in permanenta sobra, serioasa. Nu mai putea sa rada…

Doi ani mai tarziu, in timpul unei calatorii in Geneva, inainte de a se imbarca pe vaporul care o ducea spre Montreaux, Elisabeta este injunghita de Luigi Lucheni, un anarhist de origine italiana. Nu realizeaza ce i se intampla si dupa ce urca pe vapor lesina. “Ce mi s-a intamplat?”, au fost ultimele ei cuvinte. Frumoasa imparateasa a Austriei nu a apucat sa-si ia ramas bun de la nimeni, insa moartea sa tragica ii deschide drumul catre imortalitate…

Foto fr si main: By Gilmanshin /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 27 Iulie 2020 @ 05:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo