Eu nu ma pricep la barbati!

Dar uneori imi pun totusi intrebarea pasagera – “Ar trebui sa fiu si eu mai…?” Ma gandesc: "Cred ca as avea mai multe de castigat. As fi mai puternica. Cum ar fi daca nu as mai plange de cate ori ma supara prietenul meu raspunzandu-i <<Nu-i nimic draga, imi gasesc pe altul!>> (desigur ca nu ar fi serioase vorbele mele, ci spuse doar asa, cat sa il manipulez un pic, renuntand la o sensibilitate si sinceritate excesiva)".

Cel putin asta inteleg eu prin “a te pricepe la barbati”: capacitatea de a-i manipula intr-un fel prin intermediul sarmului tau personal si capacitatea de a le intui miscarile si comportamentul, astfel incat sa poti folosi aceste informatii in favoarea ta. Si mai cred ca inseamna si sa ai un anume talent pentru flirt cu orice barbat care iti face ochi dulci. (Dar, mie nu imi place orice barbat - asa ca, sa renunte! Ha-ha! Radeti de mine. Stiu.)

Pentru ca in jurul meu pluteste in mod eronat aerul unei experte in domeniu, m-am simtit obligata sa ii raspund prietenei mele care avea nevoie de sfaturi in dragoste. In primul rand am tinut neaparat sa ii spulber parerea gresita despre blonda de langa ea: “Sunt absolut lamentabila la capitolul asta!” (razand).

Apoi am inceput sa ii spun lucruri pe care mi le spuneam si mie in acelasi timp: “Ca ar trebui sa fim mai sigure de noi insine, sa ne pastram aura de mister si pretiozitate, ca... "sa ii mai jucam si noi pe degete, nu doar ei pe noi" - balarii de-astea, in care sincer oricat de mult as vrea sa cred, nu prea pot. Adica, noi femeile ar trebui sa jucam teatru in relatia cu barbatii? Sau pur si simplu este vorba de o caracteristica innascuta sau dobandita pe care unele femei le au, iar altele nu. Da, stiu… chestia asta are pe undeva legatura si cu increderea de sine, cu amorul propriu.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo