Eu nu ma pricep la barbati!

Dar, privind “problema” in ansamblul ei, raman cu aceeasi dilema. Nu stiu daca vreau sa ma port altfel in relatia cu… ei, si nici nu stiu daca e mai bine sa ma conserv pe mine asa cum sunt, cu aura mea de blonda, ce se dovedeste in final a fi inaccesibila.

Oricum, cert este ca in nici un caz nu sunt total indiferenta in ceea ce ii priveste pe barbati. Am insa impresia uneori ca studiez alta specie. Si in timpul masteratului (eu am facut studii de gender), culmea, cursul meu preferat a fost acela de “Masculinitate”, arie ce diseca din punct de vedere sociologic, comportamentul si tipurile de masculinitate, felul in care ii invata societatea pe barbati ca ar trebui sa se poarte, etc.

Deci e totusi cert ca nu ma vad prea curand scriind despre intamplari din viata mea personala avand ca subiect “barbatii” (desi mi-a placut teribil de mult sa citesc textul colegei de breasla despre care spuneam la inceput) si asta pentru ca nici macar nu iau in seama astfel de intaplari, dar ma vad scriind in continuare didactic, sociologic: “De ce barbatii (nu toti mai nou) nu inteleg ca trebuie sa isi stearga si ei copilasul la fundulet?”*

PS: Mai am o explicatie pentru comportamentul meu “amazonian” in ceea ce priveste flirtrul; sunt o fata crescuta intr-o familie de femei: mama, matusa, sora, bunica si… un personaj umbrit de atatea personalitati feminine - bunicul, deci nu am avut prea multe repere masculine si atunci, chestia asta se reflecta in modul meu de a fi.

Sper oricum sa va fi amuzat acest text - confesiune pe care mi-o fac mie insami si pe care indraznesc sa o impartasesc cu voi, sperand sa nu ma criticati prea tare. :)

*(ma refer la impartirea muncii domestic in gospodarii).

Foto: Shutterstock

Un articol de Jullie

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo