Saraca fata bogata!

Si am vazut-o frumoasa, inteligenta, superba si SINGURA! O singuratate chinuitoare, pentru care nu fusese pregatita si care nici macar nu o avertizase. Se trezise dintr-o data in starea aceasta, fara macar sa o fi anuntat cineva inainte, sa-i fi dat un indiciu… spunea ca poate fusese atat de indragostita incat nici nu vazuse raceala care se instalase din partea lui. Se rugase sa o ierte pentru ca-l iubise atat de mult si sa incerce sa nu o paraseasca brusc. Insa totul se petrecuse ata de repede incat nu avusese timp sa se dezmeticeasca si sa realizeze, macar a mia parte, din ceea ce avea sa aiba loc in casa, mintea si sufletul ei.

Am vazut-o ca pe o "saraca fata bogata", mirifica in hainele ei de firma, excentrica in masina scumpa, superba cu noul ei look si trista, in castelul ei de clestar pe care nu putea sa-l paraseasca sau pe care nu avea forta necesara sa-l ignore macar, concentrandu-se pe viata ei care continua, fara ca ea sa realizeze acest lucru. Mergea dintr-o inertie prosteasca din aventura in aventura, din pahar in pahar, incercand sa suplineasca lipsurile enorme din viata ei. Era ca si fluturele atras de lumina, constient, poate, ca se va arde, dar insuficient pregatit sa zboare inapoi.

Mi-a fost drag de ea, mi-a fost greu sa o ascult si mi-a fost mila de situatia ei si am incercat sa o ajut insa am fost perfect constienta de faptul ca schimbarea ar trebui sa vina de la ea, din interiorul ei, pentru ca vorbele mele nu o marcau nicicum, eram o persoana din exterior, nu stiam ce simte, nu stiam ce simtise atunci si nici macar nu indrazneam sa-i spun ca as intelege-o!

Am stiut ca avea nevoie de cineva care fusese ca ea, care sa-i dea un sfat, chiar daca nu l-ar fi urmat, sa-i dea o mana de ajutor, chiar daca n-ar fi apucat-o, stiam ca sunt cluburi in care se intalnesc oameni care au suferit, care au experimentat acest gen de durere si, din pacate, nu era nimeni prezent acolo, chiar daca ea nu ar fi acceptat. Am stiut ca nu poti judeca o situatie prin care nu ai trecut si am inteles ca fiecare, in parte, suntem artizanii propriilor noastre vieti.

Nu puteam decat sa stau langa ea, sa o ascult si sa incerc sa-i alin durerea imensa, spunandu-i ca in viata mai sunt si momente de coborare, dupa ce ai suit, stiind ca , cu cat urci mai sus, cu atat durerea caderii e mai puternica. Si o blamam intr-un fel, pentru faptul ca era nemultumita, pentru ca avea tot luxul necesar, avea 2 copii superbi si tot ce-si poate dori material cineva si am inteles-o ca nu avea cel mai important lucru, de fapt, pentru ea: partea spirituala, sufleteasca!

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo