Daca iubirea ar fi om...

... ar uri. In cel mai omeneste fel posibil. Cu patosul celor care isi ingroapa si isi plang fostele iubiri, cu durerea celor care nu se mai pot desprinde de gustul amarnic al secundelor de singuratate. Dar nu ar auzi strigatul tacut de ajutor. Nu ar intelege ca oameni devin cu adevarat frumosi in momentul in care trec peste, uita, iarta, isi aduc aminte cu zambet de cei care le-au gresit. Crede cineva cu adevarat ca iubirea poate sa urasca?...
... ar desparti. Ar desparti lumea in bine si rau, in oameni singuri si oameni fericiti, in suflete rupte si suflete innodate, in visuri frumoase si iluzii care nu mai pot fi recuperate din pieire, in maini dornice sa mangaie si sa fie stranse sub imbratisare, in maini care au uitat cum e sa se joace cu iubirea printre degete. Nu ar putea sa inteleaga de ce doliul se asterne peste frumusetea universala. Nu ar putea sa inteleaga de ce trebuie sa separi in doua ceea ce iubesti intreg.
... ar iubi. O data. De doua ori. De cate ori ne permite sufletul. De cate ori ne dau voie destinul si universul. Ori de cate ori ne dam voie. De fiecare data cand vrem o lume mai buna, de fiecare data cand ne dorim fericirea. Pentru ca nimic nu stim sa facem mai bine decat sa iubim. Si uneori nici iubirea nu ne iese bine.

Dana

---

---