Rugaciune catre un Dumnezeu contemporan

Stiu ca esti ocupat cu salvarea lumii, a copiilor care mor de foame sau boli incurabile, rezolvarea saraciei si a poluarii, a uraganelor si cutremurelor, a gaurilor negre din univers si a reincarnarii, a liberului arbitru si in acelasi timp a autoritatii in fata noastra. Nu o sa iti rapesc mai mult timp, ai lucruri importante de facut… Nu o sa te intreb de numerele la loto, nu vreau sa castig usor in viata ci corect si cinstit. Nu o sa iti cer sanatatea perfecta ci doar chibzuinta necesara sa o mentin pe cea pe care o am. Nici macar nu o sa-ti cer vreodata socoteala pentru neajunsurile mele, pentru ca am invatat faptul ca imi atrag in viata exact ce am oferit la randul meu. E o lectie buna pe care m-ai lasat sa o tocesc cu greu si sudoare insa pe care poate o sa o asculte nepotii intr-o buna zi, cand o sa le povestesc pe veranda alba si mare..

Inca nu am inteles cine esti tu insa mi-am dat seama cine nu esti. Nu o sa te gasesc intre niste pereti frumos colorati dar plini de oameni infumurati care se cred superiori doar pentru ca reusesc sa se aplece mai cuvios sau sa sarute mai cu patos metale. Tu nu esti acolo! Nu esti nici cioplit stangaci in lemne si nici nu te infatisezi pe stanci sau pe cer, nici in vreo forma de relief vizibila unui ochi care te cauta in nestire si ignoranta, si cu lacrimi fierbinti iti cere un semn al existentei tale astfel incat viata lor sa nu fi fost inutila. Nu esti nici un mosulet prea plictisit care a pierdut sirul evenimentelor unor oameni zbucimati care se lupta in fiecare zi pentru supravietuire si stiu sigur ca nu ai un catastif in care notezi faptul ca astazi am mancat soia. Pe tine nu te intereseaza asta….

Iar daca destinul meu este batut in cuie atunci nu vreau sa il aflu. Nu o sa merg la ghicitoare cu fuste inflorate care imi spun ca o sa-mi gasesc dragostea daca le dau 2 lei si asta pentru ca nu dau 2 lei pe dragostea lor – prefer drumul lung si ocolit al iubirii care se incheie in fiecare seara intre asternuturi moi si reincepe in fiecare dimineta in miros de cafea proaspata. Nu o sa citesc in stele si nici macar horoscopul scris de vreo juna artista cu pretentii de scriitoare fara talent. Astept sa ma surprinda in fiecare zi.

Dar poate imi explici odata, la o ceasca de vorba, cum au devenit lucrurile asa haotice? Daca Adam avea buric? Ce este dincolo de tot? Iar tu cum ai ajuns aici? O sa avem vreodata autostrazi bune si soferi calmi? Oare Pamantul este iadul altor planete? Cum au fost construite piramidele? Cand o sa ai timp..odata… desi tu ai tot timpul din lume..... se pare ca eu ma zbat intre termene limite impuse de corporatisti si sunt mereu cu o zi in urma tuturor lucrurilor pe care trebuia sa le fac deja. Dar asta este o alta poveste. Nu ma intorc pentru ca nu am plecat nicaieri de fapt… dar tu probabil stiai asta deja.

O postare de Emma Dobre. Sursa: blogul Fhem.ro, blogul Emmei

Foto: khrawlings

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo