Iubeam...

Fiecare dintre noi are parte de iubiri mari in viata. Adolescenti, tineri sau adulti... fiecare dintre noi isi traieste ALTFEL propria iubire... matura. Ne-a placut in mod deosebit unul dintre comentariile postate la articolul 'Iubirea matura'. Comentariul ii apartine lui garbo107343, una dintre cititoarele noastre dragi. Ne-am gandit ca merita sa vi-l impartasim si voua publicandu-l ca articol:

"M-am indragostit... In trecut. De-un vis... Si era atat de frumos... M-am indragostit de povestile lui Creanga, de Fat Frumos, de prajiturile mamei mele, de fluturi...si eram profund indragostita. Iubirea mea era pura si rebela, oarba si geloasa, simpla si mult prea complexa... crezand ca doar asa ating iubirea perfecta. Teorie care s-a dovedit recent a fi falsa. Pentru ca m-am indragostit de o realitate... Pentru prima data iubeam ceva cu adevarat real, ceva caruia ii redam libertatea in fiecare clipa. Pana cand m-a facut sa inteleg ca libertatea lui sunt eu...

Iubirea mea era libera, mai libera decat bataile de aripi ale fluturilor. Iubeam un sentiment pe care nu-l cunoscusem (necunoscutul, mai bine spus) si-l adoram pentru ca-l simteam intaia data. Ma iubeam pe mine la cat eram de frumoasa imbracata in acel sentiment. Imi iubeam apropiatii pentru ca ma priveau diferit. Iimi iubeam ochii, caci oglinda ii facea sa para mai frumosi decat erau vreodata.. Si erau limpezi.

Il gustam putin cate putin (ca doar nu era un vis, care sa-l savurez odata si pe deplin) si acel putin m-a facut sa-mi dau seama cat de mare e realitatea. Realitatea mea se impartea in ore, orele vietii mele normale, si orele in care simteam bataile genelor (doar atunci era constienta de bataile inimii, care nu bateau in mine, ci prin mine).

Pe trotuar, deja recunosteam cantecul facut de pantofii mei. Recunosteam umbrele, eram familiara cu drumul parcurs de noi. Copacii nostri nu ne tineau de cald, dar erau martorii mainilor si ne protejau libertatea cu pretul frunzelor care, cazand, ne aminteau cat de vii suntem. Ma indragostisem de-o respiratie fugitiva care-mi incalzea fruntea, prelungindu-se pana-n vene, si simteam cum se rusineaza obrajii si buricul degetelor. Talpile mele ridicau semne de intrebare. Sarutam oare pamantul la fiecare pas? Il incalzeam sau ii transmiteam ceva din libertatea mea? Caci era atat de bun cu mine... Nu ma certa ca alergam grabita sa-mi ajung prezentul. Icoana aceea de lumina care ma veghea imi amintea de-un chip cunoscut - imaginea trecutului care-mi murmura veridicitatea fiecarei clipe.

Si iubeam... atat de matur, de sincer, de prezent si de fulgerator, incat aveam impresia ca lumea se-neaca in fiecare secunda de dor si invie de fiecare data cand deschid ochii".

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo