De azi nu mai gandesc

Nu te gandi la un elefant roz. Poti? Daca nu, citeste mai departe. Mintea ne zboara adeseori la ganduri mai mult sau mai putin placute. Adeseori ne lasam prada unor rationamente care ne dauneaza. Povestea drobului ce urma sa cada pare a descrie tragismul vietii noastre. Ne pierdem in nimicuri, in proiectii, ganduri legate de viitor, ne balacim in trecut, refuzand sa il lasam sa moara. Analizam si reanalizam acele momente in care am simtit durere sau evadam in evenimente fericite, dar decedate de fiecare data cand prezentul nu ne mai este culcus cald. In aceasta cursa intre trecut si viitor, uitam sa ne oprim, sa ne tragem rasulfarea si sa pretuim momentul prezent. Multi spun ca motto-ul lor in viata este sa traiasca clipa si tocmai aceia uita sa traiasca. Avizi dupa senzational, dupa emotii puternice, ei uita ca sensul vietii este mult mai simplu, dar ca l-au uitat intr-o gara ascunsa prin care trenul lor nu va mai trece prea curand sau poate niciodata. Uita sa traiasca, pentru ca nu stiu ce inseamna a trai. Ok, esti pe punctul de a lua o decizie. E ceva important si esti sigura ca iti va influenta viitorul. Eziti, te pierzi in amanunte si te gandesti la ce s-ar putea intampla mai rau. Drobul acela nu va cadea decat daca il vei impinge tu prin gandurile tale. Poate ca trezesti mereu la viata trecutul, iar acesta se rascoleste, se razbuna, nu iti da pace. Te pedepseste pentru ca uiti sa traiesti aici si acum. Si daca tu nu traiesti, atunci cine o va face in locul tau? Acorda-ti un minut pe zi pentru a nu te mai gandi la absolut nimic. Crezi ca poti? Inchide ochii si evadeaza din gandire. E un exercitiu extrem de eficient pentru a arunca la gunoi acele mici ganduri sacaitoare care se agata de tine. De azi nu mai gandesc, am zis. Gandurile imi apartin si de ce le-as permite sa se intoarca impotriva mea? De ce mi-as lasa propria minte sa ma zguduie cand pot sa separ graul de neghina, pastrand doar acele ganduri care ma ajuta sa ma impac cu trecutul, sa imi cladesc viitorul, traind clipa in toata splendoarea ei? Sa fii prezent in fiecare moment al vietii tale e cu adevarat dificil, dar numai astfel vom putea afirma vreodata ca am trait. De ce sa imi pierd timpul analizand si reanalizand? Chiar si expresia "a pierde timpul" are ceva tragic in ea. Timpul acela imi apartinea, iar eu l-am ipotecat, sperand ca prin cainta voi recapata ceva ce era numai si numai al meu. Nu zic sa ne eliberam de ratiune, ci sa o folosim numai in acord cu dorintele, visele, aspiratiile noastre. Daca simti ca esti prinsa de un moment din trecut, analizeaza. Ai dreptul de a iti afla greaseala si ai responsabilitatea de a nu o mai repeta. Odata ce ai aflat motivul pentru care ai avut acel moment de cumpana, lasa-l sa se odihneasca in pace. El nu va reaparea decat daca tu vei perserva in greseala. Poate traiesti mereu in viitor. Te simti intemnitata in prezent si crezi ca maretia dorintelor tale te poate elibera. Nimic din ceea ce iti imaginezi nu se va intampla, daca nu iti asterni patul inca de pe acum, din prezent. Esti prezenta in timp ce imi citesti randurile? Ai trait vreun sentiment citind articolul? Au avut cuvintele mele vreo rezonanta? Daca am reusit sa iti rapesc cateva clipe intregi, atunci considera-le castigate. Poate ai vizualizat inca de la inceput elefantelul acela. Nu ai putut sa iti stapanesti gandurile, desi iti doreai si poate ca nu e prima data. Acesta era talcul, acelei propozitii aparent fara noima. Ai grija ca orice actiune se poate transforma in deprindere, iar deprinderile dau seama de tine ca persoana. Si inclinatia de a intelege "da" acolo unde ti se spune "nu" este o problema. Un articol de Elena Stefan

---

---