(P)Visul unei zile de iarna

Uite-asa a intrat varu-meu, ursul Maroni, intr-un mare necaz. Vara trecuta a simtit miros de la resturile de mancare aruncate de turisti si s-a dus in toiul noptii sa manance. Si oamenii au tabarat pe el, sa il fotografieze, i-au pus bliturile in ochi, toti tipau si era galagie mare. El s-a speriat si a vrut sa se apere, dar a atins din greseala o turista, pe care a ranit-o grav...

Noi, ursii, nu atacam oamenii, nu avem nimic cu ei. Daca insa ne simtim amenintati, reactionam, ca orice fiinta. Atentie, mai ales la ursoaicele cu pui! Ele isi apara cu strasnicie odraslele.” spuse mama urs, privind dragastos catre cele 2 gramajoare rotofeie si pufoase de blana maronie, care dormeau linistite in patutul lor.

– Ma bucur tare mult de cei trei copii ai mei! Desi lumea are impresia ca suntem foarte multi, numarul ursilor este in scadere. Sunt tari in Europa in care nu mai exista absolut niciun exemplar de urs brun. In afara de Rusia, pe intreg continentul se mai gasesc doar aproximativ 14.000 de exemplare de urs brun. Dintre acestea, cam 6000 mai pot fi gasiti in Romania, cel mai mare numar de pe continent!
Cred ca lumea ar trebui sa aiba mai mare grija de noi. Tinerii aceia draguti, de care va vorbeam, s-au gandit la acest lucru. Au facut si un website dragut: www.adoptaunurs.ro. Accesati-l si nu numai ca veti citi mai multe informatii interesante despre ursi, dar veti putea si sa contribuiti activ la protejarea noastra si a casei in care locuim: padurea.

De Dana Caratas

---

---