Si apoi a plecat...

Ficus - ghid complet pentru îngrijirea și cultivarea plantei ornamentale

16 Decembrie 2024

Daruri de Crăciun - 8 idei de cadouri cu tematică sportivă pentru cei dragi

16 Decembrie 2024

11 Ianuarie 2011 publicat în Lifestyle

A venit intr-o buna zi in viata mea. Pe o carare pe care nu mai calcase nimeni pana atunci. Cu un moment de fericire pe care nu l-a implorat nimeni. Dintr-o lume cu totul diferita de lumea mea, hranindu-ne totusi cu acelasi dor de iubire, dintr-o viata - ma intreb care- in care ne-am atins unul altuia sufletele.

M-a strans in brate si mi-a aratat ca ma iubeste. L-am lasat sa-mi atinga visele si sa faca sa curga ploaie si vapaie din mine. S-a cuibarit in sufletul meu si refuza sa plece. M-a facut sa simt, sa gust fericirea, sa cred ca “pentru totdeauna” nu este totusi un cuvant prea indepartat. Ma intreb daca a inteles ca stiam ca mintea. Asa l-am avut in viata mea… cu iminenta chinuitoare a unei despartiri inevitabile, cu atractia fatidica care lasa masti in loc de oameni. Mi-a demonstrat ca iubirea e destin. Mi-a aratat ca plecarea e capitulare. Si l-am lasat sa plece… Si apoi a plecat… Iar eu.. eu nu stiu ce a ramas din mine. Sunt inca aici. Sunt in spatele usii inchise fara sa stiu daca sunt captiva sau nu. Sunt vie. Vie pentru ca imi bate inima. Vie pentru ca nu este sfarsitul unei lumi, este doar sfarsitul previzibil al unei iubiru. Ma intreb ce se afla dincolo de aceasta usa…. Pe o astfel de amintire a plecat... Astfel a plecat din viata mea. Cand noi doi ne-am pierdut.

Dana