M-a strans in brate si mi-a aratat ca ma iubeste. L-am lasat sa-mi atinga visele si sa faca sa curga ploaie si vapaie din mine. S-a cuibarit in sufletul meu si refuza sa plece. M-a facut sa simt, sa gust fericirea, sa cred ca “pentru totdeauna” nu este totusi un cuvant prea indepartat. Ma intreb daca a inteles ca stiam ca mintea. Asa l-am avut in viata mea… cu iminenta chinuitoare a unei despartiri inevitabile, cu atractia fatidica care lasa masti in loc de oameni. Mi-a demonstrat ca iubirea e destin. Mi-a aratat ca plecarea e capitulare. Si l-am lasat sa plece… Si apoi a plecat… Iar eu.. eu nu stiu ce a ramas din mine. Sunt inca aici. Sunt in spatele usii inchise fara sa stiu daca sunt captiva sau nu. Sunt vie. Vie pentru ca imi bate inima. Vie pentru ca nu este sfarsitul unei lumi, este doar sfarsitul previzibil al unei iubiru. Ma intreb ce se afla dincolo de aceasta usa…. Pe o astfel de amintire a plecat... Astfel a plecat din viata mea. Cand noi doi ne-am pierdut.
Dana
“Love Fair”, târgul caritabil care schimbă soarta animalelor fără stăpân
Țările din Europa în care se fac cele mai multe transplanturi de celule stem. Pe ce loc e România?
Școala fără Pauză, campania ce luptă împotriva abandonului școlar, încheie cu succes cel de-al patrulea an
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9