Iti multumesc, iubire...

Esti un sentiment minunat cateodata, iubire. Esti minunata atunci cand esti. Sclipesti a dragoste si-a eternitate si ai ceva din ochii celui care te-a aruncat pe pamant. Esti toata o splendoare atunci cand nu te doresc, nu te implor, nu te caut, nu suspin de dorul tau, nu ma hranesc cu amintiri legate de vreun trup in care mi s-a parut ca te-am gasit. Esti printre cei care ma agata de pamant in timp ce sufletul zboara cu totul in aer… Esti cea care imi demonstreaza ca aerul irespirabil nu are puterea sa ma sufoce. Esti acea iluzie placuta care intr-un oras gri imi indreapta pasii catre ultimii copaci cu verde. Esti cea care imi aduce aminte ca ne strecuram prea greu si prea rapid printre crengile de timp fara sa ne impleticim de flori. Esti toata un ranjet, o frumusete, o bucurie si o binecuvantare si ma simt flatata cand ma alegi pe mine. Dar esti mereu de partea mea? Uneori te daruieste doar altora…

Ma iei de aici, din aceasta lume vie si cruda, ma scutesti de taxe neplatite, ma scuturi de crize materiale, ma aperi de indiferenta, ma inveti cum sa ma lupt cu morile de vant. Esti singura impartiala... nu am putut sa te cred pana cand nu am vazut un el si un ea… ii numim homeless sau aurolaci… tinandu-se de mana si privindu-se intr-un fel bizar, halucinatoriu, infricosator de frumos… singura care se intampla si saracilor si milionarilor, si gentilor contrafacute si gentilor Gucci, si trupurilor perfecte si celor in lupta cu suferinta, si sufletelor schingiuite si celor pure, celor neatinse de suferinta.

Esti singura pe care incearca toti sa o traga la sorti sau sa o castige la loto, singura care reuseste celor putini, celor alesi. Ma strecor mai usor prin haos daca stiu ca tu esti de partea mea. Esti haotica la randul tau cateodata si vii cu disperare. Dar haosul tau miroase a liniste, iar disperarea ta imi respira nadejde prin vene. Te induri de noi abia cand intr-un final ne-am convins ca este prea tarziu. Dar esti mereu sincera? Uneori pana si tu pari prefacuta… Uneori spui ca vii pentru totdeauna. Si apoi pleci.

Uite asa cand imi este rau de viata ma iei de mana si ma strangi in brate si… fie nu vrei sa-mi dai drumul si ma sufoci, fie ma alungi departe in cautare de libertate… fie ne continuam amandoi drumul… cu chiu cu vai, atat de splendid uneori, asa ciuntita cum esti, asa ciuntita cum sunt, eu imperfecta prin definitie, tu imperfecta prin ceea ce facem noi din tine… Tu, iubire, esti printre ultimii fideli din lume. Singura care deseneaza zambete in metrouri si pe fete triste, singura care pune curaj in voce, blandete in batrani irascibili si obositi de greu, tinerete in tineri obositi de viata, inocenta in copii care nu aud niciodata cum canta copilaria, singura care intepeneste in sange si in inima credinta intr-un vreodata, vreodata mai bine. Singura care minte si spune adevarul, singura care ne transforma si ne lasa aceiasi, singura care ne dezamageste iremediabil, pentru vieti intregi, singura cu care ne intalnim in fiecare dintre vieti si le umplem de fericire si speranta.

Iti multumesc, iubire. Pentru ca nu stiu ce s-ar alege de mine daca ar reusi sa smulga si speranta ta din mine. Un spital cu numarul 9 inscris pe el si niste porti larg deschise…

Dana N.

---

---