Confruntarea directa

Multe dintre problemele noastre ar fi rezolvate daca am fi intotdeauna sinceri. Multe dintre problemele noastre s-ar incheia daca nu ne-ar mai fi teama sa spunem lucrurilor pe nume. Uneori, suntem prinsi la mijloc, desi tot ce ne-am dorit a fost sa fie bine pentru toata lumea.
Suntem atat de convinsi ca putem rani prin cuvinte, ca unele persoane nu sunt pregatite sa stie adevarul, incat adeseori preferam sa spunem mici minciuni nevinovate. Dar nimeni nu ne da dreptul sa hotaram daca o persoana este pregatita sau nu sa stie adevarul. In final, adevarul va iesi la iveala si va face mai mult rau decat daca ar fi fost cunoscut la momentul potrivit.
Inainte de a proteja pe cineva gandeste-te de doua ori: o data la tine, o data la cel pe care il minti. Vei putea trai cu minciuna? Daca ai fi in locul lui/ei ai prefera sa stii adevarul?
Uneori evitam adevarul pur si simplu. Nu poti sa spui cuiva ca nu il placi, ca nu te simti bine in compania lui etc. Si eviti gandindu-te ca fiecare va realiza singur. Ei bine, nu suntem ghicitori in stele. Uneori chiar evitam evidentul, pentru ca ne raneste. Si avem nevoie de cineva care sa ne trezeasca la realitate. Avem nevoie de un prieten care sa ne spuna ca gresim, chiar daca astfel ar pune in pericol insasi relatia noastra. In final, cand vom realiza (si vom realiza mai repede) ca am gresit, ii vom multumi celui care ne-a fost alaturi, celui care si-a permis sa fie direct in clipa in care toti ceilalti spuneau minciuni.
Ne este teama sa nu ii ranim pe cei la care tinem si ei sunt cei pe care ii ranim cu adevarat. Ne este teama si de confruntare, de confruntarea cu cei dragi si de confruntarea cu ceilalti. Atunci cand cineva ne raneste, nu ne ridicam imediat sa il punem la zid. Consideram ca nu mai are rost. Ne intoarcem cu spatele si ne vedem de drumul nostru, pastrand un gol in suflet, refuland.
Cat de diferite ar fi relatiile dintre noi daca am fi sinceri, daca i-am confrunta pe cei din jur. Tonul meu nu este moralizator, ci mai degraba amar, pentru ca fiecare rand al acestui articol curpinde din greselile mele. Revenind, ne este teama de confruntare si in final ne este teama de intimitate. Intr-o polemica purtata cu o buna prietena refuzam ideea de a imi dezvalui trairile personale fata de alte persoane. Unii si-au castigat acest drept, altii nu. Dar nu, nu orice trairi pot fi facute publice, dar atasamentul fata de o persoana, respingerea alteia, disconfortul creat de un om, acestea poate ar trebui spuse. Preferam in schimb sa pierdem timpul, sa facem schimb de informatii, sa vorbim despre vreme si uitam sa comunicam.

---

---